dragostea e măcelar

aruncați în lume ca într-un abator îndopați cu vise carnale cântăriți adulmecați de nopți în călduri așteptându-și hrana sub pat ne iubim carnivor luna ne-ascute până la oasele împletite în scară diminețile coboară cu pâine prăjită și dulceață de trandafiri ieșim puri din cana cu lapte ne scuturăm morții din cearșafuri dar tot ce atingem ne adaugă un trup oamenii ne-au ajuns din urmă borcanul cu dulceață e gol și o foame de începuturi m-a împins în gardul electric al coastelor tale sunt rana ce-o porți în piept sub crusta devenită armură