cântec invers

aerul sufocat de meduze o caracatiță vărsa crepuscul în cuvinte o să plec și limba ta cade ca o lamă inima se zbate ca un pește ochii se umplu cu alge părul foșnește de melci ei, și? zic, făcând socoteala (o inimă-n minus o moarte în plus) doar stinge lumina când pleci sirenele sunt abisale