o nimfă trăia într-o scorbură

te așteptam când ai venit ai văzut doar o ușă voiai o fereastră ai început să zgârii coaja sângele mă-ncolăcea ca o iederă încercam să-ți spun ia-mă de mână și intră-n poveste dar cuvintele mi se făceau păsări cu aripi săpate în scoarță tu ai rămas spărgând cercuri de lemn cu o inimă de piatră