diana dumitraciuc

astăzi soarele se rotește amețitor în jurul dormitorului nostru de 17 mp stăm tolăniți în centrul versului al universului virtual dragul meu te voi vinde pe 10 solzi de somn corpul

același drum aceleași blocuri sugrumate de cabluri același zumzet de mașini aceleași fețe care îți seamănă sau poate nu mergi și picioarele n-au niciun rost poate strada merge pentru tine o

bunica zicea mereu de ochiul ei ascuns lua un bulgăre de pământ sufla peste el ochi de pasăre ochi de iarbă ochi de apă îngâna și îl acoperea cu o piatră soarele era

în fața ta ești tu alergând spre tine la mijloc un punct gol un sunet înalt o ciocnire pentru o clipă vezi totul în cercuri aerul se ridică la

aerul fierbinte se strânge nările se dilată cerul se lipește de piele fiecare atom deschide un ochi somnoros își întinde genele grele spre

trupul se deschide sub luna cu dinți de argint întunericul se ridică mirosul sângelui naște pofta de tine oamenii morți se ascund în oamenii vii tu bestie rămâi pironit în oglindă la

fiecare muc de țigară deschide în trup un soare nou în coajă pe care o rupi plin de dor să descoperi pielea de copil fiecare foc naște o sete întinzi mâna fierbinte spre golul din apă mâna

într-o zi trebuie să te gândești și la moarte ca la un prieten vechi cu care spargi semințe te ustură limba ți-e sete de toate degeaba cauți o cârciumă să te nască până la capăt

mă plimb alene-n grădină o roză muribundă îmi iese în cale între noi un fir roșu fierbinte pe care ploaia trece în pas de menuet în urmă o lacrimă lungă fuge din umbră se-ntinde spre soare e

fumnoroisângeorbire ochiul plânge în țeava puștii fiecare gură de aer e o victorie un briceag taie ceața în două à la guerre comme à la guerre zbiară generalul

ora-i târzie moartea îmi piaptănă părul duios ca o soră mai mare stăm tolănite amândouă printre perne dantele și flori o ceașcă în aburi doarme lasciv pe tava de argint luna lucește în

acum când toți bărbații au plecat la femeile lor doar oglinda mă mai desparte de mine două jumătăți față în față pumn în pumn roșu în roșu strigăt strigăt strigăt ochiul nu

în celula N7 stă nostalgia lui tarkovski pentru că a fost aseară pe cinemax și a fost trist celula O13 este temporar orbită de un neon într-o criză de om celula F5 are pistrui și joacă

buruiana a năpădit pragul casei din trupul balaurului răpus de sulița sfântă o umbră tremură pe zidul galben de fum unde cândva a fost o icoană pe masă ștergarul cernit a rămas pe o strachină

ileana mănâncă ciocolată neagră iarba este neagră și cerul negru este ileana plânge ileana ascultă tom waits green grass și plânge cuțitul taie un deget două

onorată instanță dezonorantă circumstanță mă înființez în visul dumneavoastră în dublu exemplar a și a perpendicular femeie 172 constituție astenică gât subțire și foarte lung de găină

explozia te aruncă departe în tine doar un fir te mai ține prins de marginea lumii un vis în care muști cu poftă dintr-un măr prea copt și zeama se scurge pe tot trupul te atingi cu o

domnul meu femeia ta de apă sunt bea primește moartea mea curgătoare zidește-te în trupul cu luciri diavolești nu căuta aerul respirația nu există domnul meu femeia ta de deșert

un pic spre stânga acum la dreapta hai găsește-ți locul diana încerc să-ți fac o poză ce naiba nu mai semănăm deloc închide ochii aruncă-te în gol cap sau inimă cap sau inimă nu sta

ai uitat tricoul camuflaj și un pachet de țigări motanul miaună turbat țevile șuieră pereții se rotesc lumina scade sângele urcă sunt pregătită am văzut sfârșitul în oglinda spartă aștept

cocoașa mea pe nume gabriel a coborât într-o seară eu eram pe o coastă foarte albă scoteam cuvinte colorate dintr-un pește de sticlă la orizont se stingea o lumânare parfumată femeie (și toate

iartă această inimă căzută în tine arată-mi drumul între două zvâcniri tot mai lung pielea ta se topește sub degetele mele tot ce a atins dragostea moare iată mâna aceasta nu este dar mai

între noi e un drum subțire o moarte care ne unește trec cu ghetele murdare peste somnul tău de gheață în vis îmi rotunjești uitarea număr iernile crescute din oasele tale așez linie după linie

te trezești cu soarele înfipt în piept cu o limbă de foc încolăcită în jurul gâtului degetele se lungesc se despart de tine plutesc