mergi

același drum

aceleași blocuri sugrumate de cabluri același zumzet de mașini aceleași fețe care îți seamănă

sau poate nu mergi

și picioarele n-au niciun rost

poate strada merge pentru tine

o spirală vie care te trage zi după zi

mereu înnorată

încât nu mai crezi nici în soare

un avion face o incizie în burta cerului

zeii cad grămadă

se rostogolesc printre oameni

dar tu mergi mai departe cu pieptul plin de sânge

câteodată treci printr-un vid de aer

simți că te sufoci

ți se strânge viața toată în gât

pentru o clipă te gândești că poate mersul tău nu e degeaba

iar tu (acest gol care respiră cu disperare) o să ajungi acasă

o să-ți dai drumul din lesă

o să te întinzi față în față cu cerul

și o să te privești în rana lui ca-n oglindă

tot mai aproape