Poezie
rozariu de femei
un înger culege din pieptul încărcat cu mere prea coapte
1 min lectură·
Mediu
acum când toți bărbații au plecat la femeile lor
doar oglinda mă mai desparte de mine
două jumătăți
față în față
pumn în pumn
roșu în roșu
strigăt strigăt strigăt
ochiul nu există
strigă peștele de sticlă
desigur se moare de prea multă vedere îi zic
iată sângele meu orbitor
îmi arată drumul în somnul mamei
și trec prin coridoare lungi de carne
o dâră de lapte rămâne în urmă
cerul împletit de bunica se deșiră
iată cobor în somnul ei și mai adânc
sorb mirul din sânul de lut
alunec încet pe scara de oase până la soarele îngropat în pământ
până la ochiul cel mare
și văd
001.770
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- diana dumitraciuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
diana dumitraciuc. “rozariu de femei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-dumitraciuc/poezie/14107140/rozariu-de-femeiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.