Se întorcea Is-mă-nel fără pălărie din piața secundară Avea cinci aripi de licurici și o proteză întro plasă
Fusese foarte frig Comercianții purtau căciuli roșiatice aproape țopăiau și pământul se
ea nu s-a vrut lângă mine în niciun fel
o pană de păun smulsă de vânt o
trezea dimineața
furnicând de-aproape un sân
știa că n-o să ne fie pieptul ușor
știam
apoi casa a crescut în pământ cu
nu-ți face griji pentru mine tată
sunt zile în care nu îmbatrânesc deloc
ca atunci când mă duceai la cinema
în loc să mă pedepsești
sunt zile în care mă bucur precum
copilul din sala de jocuri
nu există moarte în lipsa cuvântului
cum textul nu e aer chiar dacă îl poate lua
lăsându-te să-ți înghiți propriul sânge pentru viață
și carențele ei
dincolo de iubirea omenească e o junglă
obijnuiam să ascult
cerul
s-ar fi coborât printre gene
credeam că melodiile se întorc în difuzoare
de oricâte ori au înfierat azurul
îmi amintesc de cucul ce-și lua porția de timp
de parcă
ah ce copii suntem să credem ce credem
câte boacăne facem doar așa
și ce bine că nu știm
ce bine
maturizarea e o gogoașă mare mare
cât un ocean de lapte
ah și ce praf alb
ce dulce
poftiți
gonesc o vreme a rotițelor de înecat
sub eclatante care
pe insula marilor portocali
coboram cele visate
și n-am întins hamac eonului
în dimineața x
aveau cucuie
și-n soare
eu mă
mixăm creme noi uscăm amandinele
specialitatea casei ne-o servesc androizii
deasupra meselor câte-o sferă purpurie
douăpuncteics
discutăm la 37 de grade cu orice străin ca și cum ne-am
În largul tău, îmi șopteai afecțiunea
lovindu-mă în piept.
Curenți reci se-nalțau cu asperități de piele
îmbrăcându-mă forțat în nisip cu scoici sângerii,
c-apoi țârmul să se surpe,
se face că de două ori îmi reușește datul peste cap
așa rămân mic, verde și bubos în orice poveste aș sări până la buzele ei.
mi-ar place să fiu un oliver ca-n filme, barem. zâmbetul e atât de
către sanatoriu aveam simptomele prezenței de acolo
nu-mi pot feri privirea de sânii doctoriței din autocar
medicii mi-au prescris o amânare a morții - altă salvare ba
și atunci absentam din ochii
îmi imaginez pielea ei mai albă
dar se îmbracă în haine care nu plac
și ar dori să le port ca și când am fi
sortiți să vărsăm motorină în rezervorul viitorului
așteptând să
naiba mai știe
deprinderea de-a capta reflexii mă orbește sunt liliputan fără priză în țara guliverilor
fiind vorba de dimensiuni și-un melc e mai breaz am nevoie de răbdare forță am nevoie de scântei și de
el avea zeci de ochi firește și ea avea zeci de mâini să-i îngrijească doar pe aceia
oriunde se afla ea purta perechi numeroase între perechea de cercei
vibrau la fel și totodată altfel
o auzisem
Oameni și poeți
mai multă poezie.
*
Credeam că eu sunt cel mai nehotărât, iar
oamenii fermi pe care nu-i agreez
din alte motive, sunt mulți.
Nu-i adevărat!
Și ca dovadă: ne
Soarele pătrunse în camera mea
prin jaluzele.
M-am trezit alergând visul ce dispărea
printre himere.
Gerul se camuflase în lumina soarelui
printre raze.
Gândurile-mi rătăceau în
Încă o zi în care soarele zâmbește
gâdilat de frunze.
Soare.
Pete albe se revăd pe azur,
semn că ziua s-a spălat de noapte
în mare grabă.
Pătat.
Ciripitul păsărilor aleargă de pe o
există o apă rece în mine când credința-mi eșuează și ceasul nu-mi bate gândul
probabil sunt pedepsit pentru asta exact așa
cu o cascadă să mă înșface de vene și o stâncă de frânt genunchi
altfel
aici m-am renovat în ipostazele eternității
ca într-un mausoleu
aici am trăit dragostea totală dezamăgit de mine
dragostea tuturor și a nimănui
aici mi-am dejucat intențiile ca într-o
ecouri din abisul de jos mă strigă
inelele solare se deschid
fusesem dispus la plimbări heliacale în avans
cei care unesc pietre le înscripționează
ca pe obeliscuri
răgetul leului îi face să
pământul pivotează. pe unde mă port totul pare circular. ca pe busola demagnetizată. răsuflu atmosferic dau piept cu gaura neagră. cer ajutor. simt cum buimac veghează și el. nimbul îi cade valvârtej
DM