pe foaie
vorbesc în neștire uneori despre oameni care mor mai repede decât fluturii le citesc în antene, desenez flori ofilite ce trist, ce trist am îmbătrânit parcă nici uitătura nu mai e a mea nici
meditație
intri pe poarta poeziei, dinlăuntru e numită "grădină de meditații", ești pătruns de geometrie, de culoare, de vibrații... încet, încet ți se relevă vocabularul propriului puls. meditezi dintr-o
felurime
e drept ochiul meu nu e congruent din naștere și ceea ce se putea face imediat s-a ameliorat prin subtraturile retinei de acum poate consider întreg nevăzutul (cauzalitate imprecisă, nu-i
ciupește-mă spirite
mama doarme parcă într-un bloc de gheață de miliarde de ani ceilalți stau în umbre largi ca între două oglinzi suprapuse pe verticală se repetă un zgomot o teofanie eu îmi țin urechile sub tălpi și
dubluri la porția mea dublă
m-am luat după martori pe crestele lor nu se întipăresc gropile îi ciomăgesc de necaz sau când li se năzare și li se năzare de exemplu la kilogram că peștele-i mai ieftin decât pâinea m-am
*
cândva s-a prelins laptele unei zeițe pe ochii liliecilor iar ei au scrijelit în peșteri chipuri de bebeluși undeva cocorii ciupeau florile de santal între care zeița a dat viață celor gemene
întruchipând sensul
și-a lipit pieptul de pieptul meu ocupând permanent o iarnă ea - cărbuni și jar eu - lemne și jar am risipit fum și sunete ignifuge "e caldă" "a ars" "a..." "și..." "avea sens." "pirofor
pere
pere în vie - o scară pân-acolo și niciuna-n pod
dinspre tăceri
veneam cu buricul murdar tata mă-nbăia într-o iarnă mai rece decât aceea/ de parcă țurțuri îmi plodea între-omoplați "te călești, copile" spunea și îl credeam la șașe înceapeam orele de
răstălmăciri
visez la o junglă decentă unde melcii se iau în coarne cu bizonii și porumeii se camuflează în pământ de teamă tu să mă duci de urechi când răgetele-mi îți vor fi devenit șoapte de
(hD)
mă ținea în cârcă tata oamenii erau prichindei și aveau zâmbetul lui similică de la ei luam bulgări de jucărie pe care îi păstrase o mamă de zăpadă creșteam și rotunjeam om în locul
(g)lumesc
eu cu franceza nestudiată tu la fel îmi vei spune joker vous voulez rondo iluzii desert și hotare viorii & Julio conduce... sau Juan (sunt joker) retrageri latine ca în palpitum zi-mi
(dopuri de plută)
ca un prestidigitator jucam la rulete rusești cu mâinile la spate de-un pom legate ramuri ce nu-și lepădaseră probitatea stăteau în iarna cu gloanțe amăgitoare nici albe nici
""""
cocoșului îi e teamă să dea binețe prizez mistic cu luna stinsă tensiunea înăsprește penele pernele neliniștită încleștare a colților în triunghi din care lipsește fantoma (alteori
cele mai reale vești
rami, fratele meu, zi-mi despre maryland, despre virginia, sau unde ești aici e și noapte, e și frig, mă simt tăiat din brad, sunt prieten cu lupul (i-am adus raza căzută a lunii, cândva) se
culoare de vis
"there is much pleasure to be gained from useless knowledge." (Bertrand Russell) raduan se învârtea placid ca de obicei - disc nou cu melodii vechi - fredona ceva în arabă îmi plăcea
tentă
câteodată îmi va da te îneci uneori salvezi canicula îți ticăie la fereastră lasă câteodată va sta efecte de gri pe scenă de la do până la do câteodată pictezi "eu sunt maria" "wow"
(undeva)
eternitatea se sfârșește la zei sau atunci când nu vor mai fi oameni nu contează dispersia timpului ci faptul că se va absorbi odată iar eu voi fi simțit invazia conturilor spațiale ca pe-o
(îți va lua pământul)
nu să găsesc am imaginat creierul cosmosului ci să scap de întrebare câteva nopți măcar știința natură să dăruiesc unul tot odată să se adune la fix aș fi putut să nu greșesc printre atâtea
(mosoare fără fir)
era imposibil să țin pasul cu roata vieții împlineam treizecișișase. întâmplător o rudă îndepărtată renunța la aglomerație oferind cheia unui A8. n-am refuzat-o (nici A4 nu dezamăgea).
Unde se dă de gol o banalitate
Se întorcea Is-mă-nel fără pălărie din piața secundară Avea cinci aripi de licurici și o proteză întro plasă Fusese foarte frig Comercianții purtau căciuli roșiatice aproape țopăiau și pământul se
(modus vivendi)
Moașele m-au dat din mână în mână la nașterea mea din mână în mână m-au dat și așa mai departe (ce speranțe să fi avut mama de la viața mea?) Undeva se înroșeau potcoave urlau bourii la
ortocentru
simțeam ceva ca un punct pe aură/ acolo ieșise din fir poetul singura rotită soarta pe-o rețetă tragico(s)mică tot ca ea înșiră amar pe foaia fetei pe foaia mea dresul singurătății (ea
(pe lângă drum)
Cultivam izmă Chiar ea văzuse că am groază de lucruri pe umeri care îmi stânjeneau libertatea Eram prea modest să recunosc buchetul de sentimente se răsfirase în teorii pe care le rulam firesc Îmi
