Val de esență

În largul tău, îmi șopteai afecțiunea lovindu-mă în piept. Curenți reci se-nalțau cu asperități de piele îmbrăcându-mă forțat în nisip cu scoici sângerii, c-apoi țârmul să se surpe, oblojindu-mă. Anotimpurile sufletești se pot succede cu aceeași repeziciune cu care soarele aleargă luna. Murim și ne naștem de atâtea ori... într-o singură viață.