ton și voce pe un album stelar

poate că n-am loc într-un cuib plin de frunze fragede cum i se arăta fenixului eu n-o să văd așa doar în luciul cartușului gol se observă pieptul dezolant de purpuriu și degetul lipit de trasor al lunetistei cu luna-n stomac se-nnorează oricine se poate adăposti sub castanul celor 100 de cai cândva noi fulger când norii sunt mai grei decât mine nu sunt singur niciodată * o parte din inimă magnetizează accidentele de tot felul să iert rațiunea suferinței și mai cred că iubesc muzica sferelor peste milenii * există un vulcan ancestral care sperie pasărea și omul