se poate ca lacrima să persiste o veșnicie

el avea zeci de ochi firește și ea avea zeci de mâini să-i îngrijească doar pe aceia oriunde se afla ea purta perechi numeroase între perechea de cercei vibrau la fel și totodată altfel o auzisem prima dată din neatenție când un pescăruș s-a izbit de urechea mea dreaptă furtuna îmi cuibărea toate gândurile printre puii scânteiei în depărtare el o botezase în agheazma norilor ca pe-o iubită și ca pe-o maică a celorlalte cunoscute aidoma într-o zi tot atât de neobișnuită pe cât pare marea se-nfoia spre orizont cufunda haosul o admirau deopotrivă și orbii și chiorii și corsarii priveam și eu între prezențe ea sacrifică o scoică de atunci scoica plânge necontenit pe un țărm spunea cineva că el i-ar fi dat un ochi