Poezii

moment a fost doar un vis legănat de o ață care s-a rupt. Adio vrajă

DZDeak Zoltan

0

1

novembre lasă-mă măcar să inspir aerul ce a clocotit o clipă în venele tale cu palmele să-ti ating urma pașilor tăi pierduți lacrimile ce-ți ard obrajii să-i șterg cu pleope

DZDeak Zoltan

0

0

singur printre rânduri ...pentru Regina sufletului meu viața-i doar o iluzie când ești rege, când fluture iubirea mai există oare? blândă, dulce, ocrotitoare suflete damnate

DZDeak Zoltan

0

1

cobor încet zidul singurătății cu pași șovăitori îți pipăi aura brusc, apoi, mă las pradă uimirii te simt, îmi șoptești minunea. încătușat în secolele umbrelor mă scutur de lanțurile

DZDeak Zoltan

0

1

Regele Reptilă durează doar o clipă apoi nu mai simți nimic la o adică și dincolo e frig rece alunecos și moale când îți zâmbesc cu solzii limba mea e ca o floare în urma mea rămân

DZDeak Zoltan

0

0

nebunie mereu cu scuturile după mine încătușat în mii de umbre trecutul nu pot să-l uit iar viitorul a trecut. otrăvitor e singur pe lume dragostea, doar iluzie sufletul mereu mi-l

DZDeak Zoltan

0

0

dacă noi am fi Dacă noi am fi două cărți așezate-n colecții diferite m-aș rescrie, zilnic, în tine să ne răsfoim alene în părți. dacă noi am fi două chitări ciupindu-se în chei

DZDeak Zoltan

0

0

pentru (A)lina scufundat în volburate gânduri cu buzele tale rime-mi murmuri ochii-ți mi se-nfing în suflet Lina, lasă-mă să te culeg! de curând spulberat în zări de vânturi suflet

DZDeak Zoltan

0

0

Odă sufletului mort ba voi sunteți toți nebuni ce arătați cu degetul spre mine în asfințitul dintre lumi în bezna mă așez pe vine. nu mă mai drogați cu rânduri îmi place liniștea

DZDeak Zoltan

0

0

Nu te mai iubesc, iubire Ești doar amăgire Durere-n mațe Fluide, gunoaie. Nu te mai doresc, dorință Ești doar umilință Durere-n vintre Ejaculări precoce. Mă întorc spre tine Imensitate

DZDeak Zoltan

0

0

Picuri reci, peste amintiri seci mi-am aruncat gândurile incursiune în trecut Loc al meu de veci. Picuri medievale, cu strune dulci mă plimb agale pe cărări pietruite Eu cobor, tu

DZDeak Zoltan

0

0

Eu nu sunt cel care-ți va întinde, vreodată, mâna în ajutor, pentru că nici eu nu mai am sprijin Eu nu sunt cel care va plânge după tine, pentru că nu mai am sânge Eu nu sunt cel în

DZDeak Zoltan

0

0

Eram ca două izvoare Ce-și susurau unul altuia iubirea Dragostea ne umezea privirea Ce din cristalinul pur Izvora, niciodată singur. Ne bulbucam fericirea Întâlnirii, uimirea Ce n-avea să

DZDeak Zoltan

0

0

Bine, m-am liniștit De ce oare să mă mai irit? Peștera fie-mi sfârșitul, Tăcerea, mormântul. Îmbrățișarea rece vine, Scufundat în mine. Cu privirea pâlpâind Pe cei din jur îi mai

DZDeak Zoltan

0

0

Cristaline fulgi, Mii de meteoriți Te învăluie Mai exiști? Ești din nou curat Pur, simți cum te lovesc în cap? Smulgându-ți ura Negura, smoala. Te lasă rece, Suflet, inimă goală Respir

DZDeak Zoltan

0

0

Am fost plecat prea multă vreme Scormonind a disperare lumina, după pleopele moarte Când, trebuia doar să-mi ridic privirea spre căldura degetelor tale ce-mi ofereau liniștea: revărsare

DZDeak Zoltan

0

0

Pleopele-mi, cortine grele, Coboară, amintire Trecutul peste tine Știi bine: Nu mai sunt lângă tine. Vreau doar prezentul Să-i simt dezmățul Cutreierând pământul Respirând vântul. Clipa

DZDeak Zoltan

0

0

E aproape scârbos Să fii înșelat de propriile-ți speranțe E ca un nod în gât Pe care sub amigdale-ți simți vârât E ca un gol în stomac Aruncându-te sa dormi, fără hamac E ca ultima

DZDeak Zoltan

0

0

Mă închin la o singură femeie: Stânca – este numele ei. Căci, doar ea poate oferi Puritatea dată de zeii Pe care noi i-am devorat Uitându-i. Ii privesc coapsele fine: Faleze greu de

DZDeak Zoltan

0

1

Pana-și găsi drumul singură spre hârtie: -Hai spune, scoate tot din tine! Te plângi că ai căzut de sus Și nu-ți mai găsești drumul dus? Te plângi că ți-a fost zdrobită

DZDeak Zoltan

0

1

Atârn în cele trei degete Ale brațului ce dă, deja, semne de durere Mă agăț de scobitura de granit Și nu știu dacă mă mai merit. Privesc în sus: Cer albastru infinit.

DZDeak Zoltan

0

0

Plutesc, spre hăul fără sfârșit, iar abisul îl simt undeva, la infinit. Zborul e lung Și mă plictisesc, deja, amintirile. Undeva, mai aproape de nimic Lângă mine

DZDeak Zoltan

0

0

Somnul fără vise Coșmarurile ți le alungă Și te duce într-o altă lume unde, Tenebrele te înconjoară Și te trezești mai liniștit Iti dai seama – ai murit și ai

DZDeak Zoltan

0

0

Am revenit doar pentru o clipă printre voi, îmi dau seama abia acum, locul vostru nu e pentru noi facem, așadar cap-compas înapoi Spre țărmurile veșnic verzi unde josnicia nu preface totul

DZDeak Zoltan

0

0

Răceala am simțit-o întâi, la degete. Apoi frigul Mi s-a strecurat în sus încet, Pe urmă de la umăr în jos ajungând undeva unde unii ar crede

DZDeak Zoltan

0

0

Blestem clipa în care te-am cunoscut. Blestem clipa în care m-ai cunoscut. Blestem clipa în care mi te-ai dat, Blestem clipa în care te-am luat. Blestem clipa în care m-ai

DZDeak Zoltan

0

1

Nebunii îmi susură după ureche Rânjindu-și dinții galbeni, pătați, Peste gândurile-mi cuvinte Ce-i cu noi, suntem cu toții drogați? «Lasă întunericul Să-ți cuprindă

DZDeak Zoltan

0

0