Poezie

Susur în doi

1 min lectură·1 aprilie 2005

Mediu

Eram ca două izvoare

Ce-și susurau unul altuia iubirea

Dragostea ne umezea privirea

Ce din cristalinul pur

Izvora, niciodată singur.

Ne bulbucam fericirea

Întâlnirii, uimirea

Ce n-avea să dea loc

Niciodată despărțirii.

Dorința ne chema

Din ce în ce mai des

Umezindu-ne setea

Malurilor uscate-n uitarea

Razelor de șes.

Curgeam unul în altul

Jucându-ne cu stropii

În cascade ne tăvăleam tumulltul

Uscându-ne sub soarele verii.

Brusc, mi-ai părăsit vârtejul

Mă zdrobeam singur

Secătuindu-mi urletul

De pereții ce-mi reaminteau

Vuitul molcom adânc

Al apelor noastre, împreună în vânt.

Mă preling singur acum

În amurg, totul e scrum

Degeaba-ți tot caut brațele

Ce știu, spre alte maluri adânci

Își îndreaptă mângâierile.

Mi-amintesc de un izvor

Ce susura lângă al meu dor

Ar trebui să întorc zeci de leghe înapoi

Să-mi regăsesc liniștea

Curgând împreună,

Doar în doi.

002.486

Deak Zoltan. “Susur în doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deak-zoltan/poezie/113734/susur-in-doi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.