Poezie

Zbor frânt

1 min lectură·20 ianuarie 2005

Mediu

E aproape scârbos

Să fii înșelat de propriile-ți speranțe

E ca un nod în gât

Pe care sub amigdale-ți simți vârât

E ca un gol în stomac

Aruncându-te sa dormi, fără hamac

E ca ultima picătură

Ce paharu-ți amar îl bei cu ură.

Am iubit și eu, odată,

Iar dragostea mi-a dat brânci

de pe creastă

De atunci plutesc spre asfințit

Nemurire, nu te-am dorit.

Am vrut doar clipa de eternitate

Să o sorb dintr-un pahar

Încet, încet, până la senilitate

-Îți simt și acum gustul amar.

Cum aș putea să ating din nou creasta

Fără aripi, fără suflet

Dă-mi din nou iubirea

Spre dincolo, bilet.

Regret doar momentul despărțirii

Ce a fost, s-a dus

Eu nu mai sunt

Tu nu mai exiști.

002.391

Deak Zoltan. “Zbor frânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deak-zoltan/poezie/102413/zbor-frant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.