Poezie
Dragostea zeilor
1 min lectură·
Mediu
Mă închin la o singură femeie:
Stânca – este numele ei.
Căci, doar ea poate oferi
Puritatea dată de zeii
Pe care noi i-am devorat
Uitându-i.
Ii privesc coapsele fine:
Faleze greu de cucerit.
Vârfurile-i semețe:
Pe care de le atingi, devii un mit.
Crăpăturile ascunse:
Pe care le poți descoperi
Doar luând parte la rit.
Nu, ea nu mă va părăsi niciodată
Tristelor amintiri pradă,
Ea nu-mi va respinge niciodată
Privirile-mi dornice de pradă,
Ea-mi va spune doar atât: ^Te vreau!^
Iar eu mă voi contopi la picioarele ei,
Simțind bucuria acelor zei.
012.807
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Deak Zoltan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Deak Zoltan. “Dragostea zeilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deak-zoltan/poezie/102215/dragostea-zeilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
JLJLJianu Liviu-Florian✓Surpriza este mare, citind poezia ta: un Adam care se închină femeii - stâncă nu poate fi decât un Prometeu care, înlănțuit de stâncă, trăiește satisfacția împărtășirii focului omenirii, în pofida zeilor. Originale mi se par atât ideea, cât și prometeismul susținerii. Mulțumesc.
0