Poezie
Nebunul mută primul
1 min lectură·
Mediu
Nebunii îmi susură după ureche
Rânjindu-și dinții galbeni, pătați,
Peste gândurile-mi cuvinte
Ce-i cu noi, suntem cu toții drogați?
«Lasă întunericul
Să-ți cuprindă sufletul
Oricum,
În intuneric îi e locul.
Și scuipă-mi dragostea
pentru că nimeni
Nu va mai avea nevoie de ea.
Lasă răceala și indiferența
Să-ți încetinească urcarea
Sângelui spre inimă,
Să-ți înnăbușe
Dorința
Să-ți înghețe
Inima.
Iar tu,
Să încetezi a mai bate
Odată cu ea»
Furia-mi pune moartea în fața ochilor
Orbecăind vă caut,
Nebunilor
Și fără să știu încotr-o s-o apuc
Răstorn tabla de șah:
Sunt, din nou, pentru ultima oară,
Mat.
002.471
0