Poezie
Plutesc
1 min lectură·
Mediu
Plutesc,
spre hăul fără sfârșit,
iar abisul îl simt undeva,
la infinit.
Zborul e lung
Și mă plictisesc, deja, amintirile.
Undeva, mai aproape de nimic
Lângă mine începe să fâlfâie un pitic.
Cu gluga-i neagră făr de față,
Mă întrebă, zâmbindu-mi în ceață:
-Încotro amice, ce-i, ți s-a urât?
-Vin la tine, silabisesc din gât.
-Dar, tu ești de mult cu mine
Nu-ți mai ajunge starea de nemurire?
-Atunci, vreau să intru în tine
Ca eu sa fiu tu
Și să nu mai poți lua
Alte suflete
care nu mai au nimic
A spune.
002.686
0