Sunt -
chiar sunt -
patru pahare pe masa din hol,
goale
și e seară
în câteva suflete anormale,
în umbra perdelei
și-afară,
iar eu numai de plictiseală
nu vreau să mor ;
și de glonț
și de
Cântă,
plouă și tace,
n-are a face,
frământă,
geme,
dintr-o durere,
terne,
gânduri eterne,
simte,
zvâcnet în tâmplă,
tot ce se-ntâmplă
și,
caută,
cu-nverșunare,
o continuare,
Priveam în noi cu sfântă lașitate
și nu găseam un gând să ne străbată
și-atunci am fost cuprinși de lâncezeală, poate,
iar ceasul vieții noastre a încetat să bată.
A încetat să mai arunce
S-a așternut de-un deget praful
pe visul meu de când nu l-am visat,
se scutură salcâmii în tăcere,
în ritmul ploilor sezoniere,
se șterg emoțiile unei existențe
din care m-am retras
Eram o frunză,
poate și verde eram,
dacă nu galbenă sau maro,
dar nu țiclam,
și, într-una,
cu al frunzei tomnatec destin,
tot cădeam.
Tot timpul căderii mele,
tot timpul timpului meu
și
Am obosit sfidând neoboseala
și gândul meu, acum, s-a întrerupt
în tot ce fac e lege-ncetineala,
iar dorul veșnic nu s-a mai putut.
De-ntreg miracolul naturii sunt departe
și am uitat de
Stau în cerc, vorbind o limbă moartă,
umbra mea se-nghesuie sub mine,
umbra soarelui pe cer se poartă,
rece, singură, hai-hui, pe sine.
Mă-ncearc-o moarte lentă și hazlie,
simt cum pălește
Mi-am spus că nu-s mai prost ca alții,
sau mai deștept,
și-atunci mi-am pus un păhărel
să beau ceva cât te aștept.
Ori tu erai,
ori eu departe,
ori tu veneai,
ori...eu să vin?
ce
N-am fost
atunci când mi s-a spus să merg
și nu pot nici să stau pe loc
nici să alerg
te chem
dar cine ești tu ca să vii
vorbim în șoaptă ca niște copii
sau ca niște copii, în gura mare
dar
Scriam cărți în care,
tot felul de oameni,
făceau tot felul de lucruri
și-apoi n-am mai scris.
meditație între felul unu și doi,
somn adânc mai apoi,
vis.
după masă o ploaie,
după ploaie
O mare parte din viața mea,
e-n altă parte, altundeva
și chiar despre altcineva,
însă nu știu dacă destul...
mov, ocru, kaki...
ce-mi veni ?
număr culorile de parcă ar fi
nămeți de struguri
Am împlinit 80 de ani cu sufletul
și îi simt pe toți cum atârnă,
mă împiedic de umbra mea gârbovită
ce tânăr ești - mă laudă oglinda
ce palid pari - mă clatină lumina
și cam tăcut
și-ai vrea
mi-ar trebui cam o mie de aripi să pot zbura.
sunt atât de greu și de netalentat
încât știu să cad cu viteza luminii,
lăsând în urmă semne neintenționate de-ntrebare;
stârnesc - cum ar veni -
Citesc Dali.
Mă strecor preocupat în imagine și adorm.
Corpul meu de girafă albastră vomitând tigrii zăbreliți se încruntă într-o margine.
Totul e ulterior.
Respir răsfirat și răsfrânt zboruri
n-am să îți spun decât că marea
așa departe cum e ea
mă fură zilnic și mă plimbă
prin nori în buzunar la ea.
eu n-o cunosc și n-o asemui
decât c-un fel de amăgire
fumez trabuc dansând pe
Cum poți să dormi
când mă gândesc la tine
atâta de intens încât
te port palpabil de real în mine
oriunde-ai hoinări prin univers
Ce somn adânc
ai pus acum la cale
când inventat-am șoapte
Am înnebunit
privind cu coada ochiului
în timp ce te scăldai în ocean
apoi am plecat, nebun,
către casă
uitând pe plajă,
nu departe de tine,
unicul meu ghiozdan.
A fost o adevarată
Miroase pământul a numele tău,
văzduhul adie în pletele tale,
cu jalea plăcută a doinei,
erotică doină,
erotică jale!
Pervers mi-e cuvântul
de aceea și tac,
când,
cu puterea gândului mi te
Hai să fugim, să fugim, să fugim,
lipește-te de mine să nemurim,
fură ochiului pleoapa,
opaca,
dă-i gândire peste privire,
pocește-i moaca ;
ia pasul tău și pășește cu el
pe umerii mei
Între K și M stătea
pasul calului,
pășea
numai între K și M
calul
ori de fildeș
ori de lemn
și-asta-ntr-una
până când,
de K - J el nevăzând,
nici de M - N,O,P,R,
de etern i se urî,
de
Sunt robul pașilor mei pe pământ
și mai sunt
prizonier într-un vis
interzis
jumatate din ce mi se-ntâmplă
mi-e sfânt
jumatate mi-e imprecis
uneori stau să cânt
alteori stau să mor
sunt un
Ce secetă cumplită aceasta,
mon cher
număr ploile pe degete :
una a căzut ieri
ce ploaie mică
n-a fost de ajuns,
una a căzut azi
dar a căzut în sus
dracu știe - iartă-mă Doamne -
un' s-o fi
Umbra mea cu urechi clăpăuge
călca-i-aș moaca
îmi dă târcoale
împinsă de soare
săraca
tot albastrul din gânduri
mi se desface
în priviri rebeginde prin lume
stângace
\"și dacă ești
mai
DD