Dărăban Paul Dan

Stau în cerc, vorbind o limbă moartă, umbra mea se-nghesuie sub mine, umbra soarelui pe cer se poartă, rece, singură, hai-hui, pe sine. Mă-ncearc-o moarte lentă și hazlie, simt cum pălește

Omul timid e un șarpe dormind ascuns de propriile veninuri în vis Omul plăpând e animalul feroce ascuns după teama de flori ascuns după zâmbetul tandru și dulce dincolo de ochii privind

Ca din tăcere se aprinde o candelă cu gânduri bune. Du-te de te clatină, într-o râna stai, nu te apropia de cele margini să nu cazi, nici de pripas nu rămâne, fă dar ai grijă ce faci, iar

Hai să fugim, să fugim, să fugim, lipește-te de mine să nemurim, fură ochiului pleoapa, opaca, dă-i gândire peste privire, pocește-i moaca ; ia pasul tău și pășește cu el pe umerii mei

Am obosit sfidând neoboseala și gândul meu, acum, s-a întrerupt în tot ce fac e lege-ncetineala, iar dorul veșnic nu s-a mai putut. De-ntreg miracolul naturii sunt departe și am uitat de

Miroase pământul a numele tău, văzduhul adie în pletele tale, cu jalea plăcută a doinei, erotică doină, erotică jale! Pervers mi-e cuvântul de aceea și tac, când, cu puterea gândului mi te

Oaaaaa!!! ce plăcere aceasta să poți zbiera! îmi amintesc tot ce am spus tot ce am gândit atunci la nașterea mea și tot ce am văzut - lumina aceea uriașă neașteptată plină de oameni și

Ca și când un lucru verde trebuie să fie iarbă, ca și când o fată blondă s-ar îndrăgosti de-o toamnă, ca și când o frunză cade doar bătută de nevoi, ca și când ar mai fi

Ce secetă cumplită aceasta, mon cher număr ploile pe degete : una a căzut ieri ce ploaie mică n-a fost de ajuns, una a căzut azi dar a căzut în sus dracu știe - iartă-mă Doamne - un' s-o fi

Am înnebunit privind cu coada ochiului în timp ce te scăldai în ocean apoi am plecat, nebun, către casă uitând pe plajă, nu departe de tine, unicul meu ghiozdan. A fost o adevarată

Cum poți să dormi când mă gândesc la tine atâta de intens încât te port palpabil de real în mine oriunde-ai hoinări prin univers Ce somn adânc ai pus acum la cale când inventat-am șoapte

Laptele supt se răzbună răsar trei lumea spună că-i glumă noi nu mai credem în zei Focul furat e aproape pădurea ne doare rămân tot valabili pe ape aiurea plimbare Leagăn curbat de

Mă așez visând pe malul unei groape și lumea se răstoarnă peste mine și am senzatia - căzând în groapă - că-mi este bine. urmează un marș-târâș cu viața-n spate, se interpun și cotul și

Eram o frunză, poate și verde eram, dacă nu galbenă sau maro, dar nu țiclam, și, într-una, cu al frunzei tomnatec destin, tot cădeam. Tot timpul căderii mele, tot timpul timpului meu și

S-a așternut de-un deget praful pe visul meu de când nu l-am visat, se scutură salcâmii în tăcere, în ritmul ploilor sezoniere, se șterg emoțiile unei existențe din care m-am retras

Mă dor perciunii cum stau așa anapoda pe cap în fața urechilor Să fie curentul de vină care m-a tras de o vreme încoace cum se întamplă să fiu eu mai mereu între două ieșiri sau e doar

Sunt - chiar sunt - patru pahare pe masa din hol, goale și e seară în câteva suflete anormale, în umbra perdelei și-afară, iar eu numai de plictiseală nu vreau să mor ; și de glonț și de

pentru că este atât de târziu încât riscă să devină - foarte curând - atât de devreme, poezia aceasta va fi foarte scurtă atât de scurtă încât multă lume va încerca, în zadar, să o

ce reală e tristețea! cât de justă disperarea! cum pălește frumusețea! cât de jalnică e jalea! ce-ai vrea tu, un nor becisnic, călător pe cerul lumii, să însemni mai mult ca alții și să poți

Pasărea avea un picior de lemn. Ea mai avea o privire de aramă, un dor de ducă și un cioc mai deloc. Nu era fioroasă această pasăre cum, îndeobște, păsările nu sunt, dar te punea în

N-am fost atunci când mi s-a spus să merg și nu pot nici să stau pe loc nici să alerg te chem dar cine ești tu ca să vii vorbim în șoaptă ca niște copii sau ca niște copii, în gura mare dar

stele surori nori calatori luna minune noapte genune cine sunteti si ce aveti sa-mi dati si mie cate-o felie si sa plecati sa imi lipsiti si sa veniti sa-mi prisositi pe-un cer rotund

Au trecut mai bine de 48 de ore de la dispariția dinozaurilor. Macul stă să dea în pârg. Plouă calamitativ. Peste rostul tuturora expansivă șade flora. Zvârle cerul cu meteoriți, de ce nu

Zbeng, zbeng, zbeng gândurile mi se-ncreng mi se vultuie privirea ridurile mi se șterg, devin plat ca o câmpie și ermetic ca un cerc râurile mi-s secate iară razele-mi converg, sunt mai flasc