Poezie
Despre cădere
1 min lectură·
Mediu
Eram o frunză,
poate și verde eram,
dacă nu galbenă sau maro,
dar nu țiclam,
și, într-una,
cu al frunzei tomnatec destin,
tot cădeam.
Tot timpul căderii mele,
tot timpul timpului meu
și deși mereu relativ este timpul,
eu mereu eram eu.
Indiferent de clorofilă,
de raze de soare,
de zmeu,
cădeam mereu și mereu și mereu.
Nu am atins niciodată pământul,
deoarece vântul...
001190
0