Poezie

Poezie ermetică

1 min lectură·9 decembrie 2003

Mediu

Ca și când un lucru verde trebuie să fie iarbă,

ca și când o fată blondă s-ar îndrăgosti de-o toamnă,

ca și când o frunză cade doar bătută de nevoi,

ca și când ar mai fi voie să dăm timpul înapoi.

Totul e un fel de soartă

dai cu zarul într-un vis

și ți se deschide-o poartă

tocmai către paradis.

Dacă simți obrazul veșted că roșește sub cuvinte,

să te sui pe rug cu stângul fiindcă dreptul poate minte,

iar de vezi o lume-ntreagă că-ți rânjește pe sub flăcări,

din cenușa gurii tale dă-le lor cuvinte-păsări.

Zero absolut

se învârte mut

pe loc

vrând sa însemne

pe semne

deloc.

Dacă-n tot noroiul lumii mai găsești un ochi ce râde,

să îl furi pe ochiu-acela să-l ascunzi la piramide,

iar de-ți crește-n suflet zborul și îți picură-n călcâie,

făurește-ți înalțarea fără spaimă sau trufie.

Totul e un fel de glumă,

zâmbete peste dureri,

porcii veseli care scurmă

prin cocenii furajeri.

Ca și când din întâmplare ce mai poate să se întâmple,

ca și când înțelepciunea se citește după tâmple,

ca și când ar fi durere...lacrima

ca și când aș bea o bere...âși-aș pleca.

003.030

Dărăban Paul Dan. “Poezie ermetică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daraban-paul-dan/poezie/58127/poezie-ermetica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.