Intro
Un cal ce iubea o batistă muri, batista atunci se despături și ninse o ploaie amară, de vară, însă fără chitară.
Nu te zăresc
Sunt - chiar sunt - patru pahare pe masa din hol, goale și e seară în câteva suflete anormale, în umbra perdelei și-afară, iar eu numai de plictiseală nu vreau să mor ; și de glonț și de
Destin
Cântă, plouă și tace, n-are a face, frământă, geme, dintr-o durere, terne, gânduri eterne, simte, zvâcnet în tâmplă, tot ce se-ntâmplă și, caută, cu-nverșunare, o continuare,
Oftat
Priveam în noi cu sfântă lașitate și nu găseam un gând să ne străbată și-atunci am fost cuprinși de lâncezeală, poate, iar ceasul vieții noastre a încetat să bată. A încetat să mai arunce
EU cu literă mică
S-a așternut de-un deget praful pe visul meu de când nu l-am visat, se scutură salcâmii în tăcere, în ritmul ploilor sezoniere, se șterg emoțiile unei existențe din care m-am retras
Despre cădere
Eram o frunză, poate și verde eram, dacă nu galbenă sau maro, dar nu țiclam, și, într-una, cu al frunzei tomnatec destin, tot cădeam. Tot timpul căderii mele, tot timpul timpului meu și
Faceți loc, evadez!
Am obosit sfidând neoboseala și gândul meu, acum, s-a întrerupt în tot ce fac e lege-ncetineala, iar dorul veșnic nu s-a mai putut. De-ntreg miracolul naturii sunt departe și am uitat de
Gri-violet
Stau în cerc, vorbind o limbă moartă, umbra mea se-nghesuie sub mine, umbra soarelui pe cer se poartă, rece, singură, hai-hui, pe sine. Mă-ncearc-o moarte lentă și hazlie, simt cum pălește
De 8 Martie
Mi-am spus că nu-s mai prost ca alții, sau mai deștept, și-atunci mi-am pus un păhărel să beau ceva cât te aștept. Ori tu erai, ori eu departe, ori tu veneai, ori...eu să vin? ce
Cele ce ni se petrec
N-am fost atunci când mi s-a spus să merg și nu pot nici să stau pe loc nici să alerg te chem dar cine ești tu ca să vii vorbim în șoaptă ca niște copii sau ca niște copii, în gura mare dar
Culmea
Scriam cărți în care, tot felul de oameni, făceau tot felul de lucruri și-apoi n-am mai scris. meditație între felul unu și doi, somn adânc mai apoi, vis. după masă o ploaie, după ploaie
Somn diagonal
O mare parte din viața mea, e-n altă parte, altundeva și chiar despre altcineva, însă nu știu dacă destul... mov, ocru, kaki... ce-mi veni ? număr culorile de parcă ar fi nămeți de struguri
L-am întrebat pe Deceneu
Am împlinit 80 de ani cu sufletul și îi simt pe toți cum atârnă, mă împiedic de umbra mea gârbovită ce tânăr ești - mă laudă oglinda ce palid pari - mă clatină lumina și cam tăcut și-ai vrea
Căci te iubesc continuu
n-am să îți spun decât că marea așa departe cum e ea mă fură zilnic și mă plimbă prin nori în buzunar la ea. eu n-o cunosc și n-o asemui decât c-un fel de amăgire fumez trabuc dansând pe
Dragoste în vremea eclipsei
Cum poți să dormi când mă gândesc la tine atâta de intens încât te port palpabil de real în mine oriunde-ai hoinări prin univers Ce somn adânc ai pus acum la cale când inventat-am șoapte
Nebun după tine
Am înnebunit privind cu coada ochiului în timp ce te scăldai în ocean apoi am plecat, nebun, către casă uitând pe plajă, nu departe de tine, unicul meu ghiozdan. A fost o adevarată
Doină erotică. Mov
Miroase pământul a numele tău, văzduhul adie în pletele tale, cu jalea plăcută a doinei, erotică doină, erotică jale! Pervers mi-e cuvântul de aceea și tac, când, cu puterea gândului mi te
Hai !
Hai să fugim, să fugim, să fugim, lipește-te de mine să nemurim, fură ochiului pleoapa, opaca, dă-i gândire peste privire, pocește-i moaca ; ia pasul tău și pășește cu el pe umerii mei
L
Între K și M stătea pasul calului, pășea numai între K și M calul ori de fildeș ori de lemn și-asta-ntr-una până când, de K - J el nevăzând, nici de M - N,O,P,R, de etern i se urî, de
Autoportret cu grimasă
Sunt robul pașilor mei pe pământ și mai sunt prizonier într-un vis interzis jumatate din ce mi se-ntâmplă mi-e sfânt jumatate mi-e imprecis uneori stau să cânt alteori stau să mor sunt un
Timp ploios la marginea răbdării
Ce secetă cumplită aceasta, mon cher număr ploile pe degete : una a căzut ieri ce ploaie mică n-a fost de ajuns, una a căzut azi dar a căzut în sus dracu știe - iartă-mă Doamne - un' s-o fi
Tumbă
Umbra mea cu urechi clăpăuge călca-i-aș moaca îmi dă târcoale împinsă de soare săraca tot albastrul din gânduri mi se desface în priviri rebeginde prin lume stângace \"și dacă ești mai
Șezând pe budă
Șezând pe budă mi se destramă teama nudă de absolut mă-ndoi de șale și strănut e frig așa cum stau pe budă nud Nu-mi mai aplaud nici un gând mi-e teamă de idei șezând pe budă plăceri
Triple zbeng
Zbeng, zbeng, zbeng gândurile mi se-ncreng mi se vultuie privirea ridurile mi se șterg, devin plat ca o câmpie și ermetic ca un cerc râurile mi-s secate iară razele-mi converg, sunt mai flasc
Dezîmpiedecarea
zbor trist înalt sever pe culmi adânci de rouă iar aripa din frunte mi s-a-mpărțit în două de-o parte-n partea dreaptă ea s-a infipt în cer albastră văgăună de unde pot să sper iar
O,zei!
stele surori nori calatori luna minune noapte genune cine sunteti si ce aveti sa-mi dati si mie cate-o felie si sa plecati sa imi lipsiti si sa veniti sa-mi prisositi pe-un cer rotund
Pictorial cu mâna-n poală
ce reală e tristețea! cât de justă disperarea! cum pălește frumusețea! cât de jalnică e jalea! ce-ai vrea tu, un nor becisnic, călător pe cerul lumii, să însemni mai mult ca alții și să poți
Poezie scurtă
pentru că este atât de târziu încât riscă să devină - foarte curând - atât de devreme, poezia aceasta va fi foarte scurtă atât de scurtă încât multă lume va încerca, în zadar, să o
Zmeuritania
Zbeng ! cade de pe cal albina târziu, mă-nghesui langă Odoacru ca-ntr-un meniu, îmi intră sos pe după glezne, cleios ce baltă de speranțe e pe jos ! Mă ofilesc în circumstanțe cu care nu
Mă dor perciunii
Mă dor perciunii cum stau așa anapoda pe cap în fața urechilor Să fie curentul de vină care m-a tras de o vreme încoace cum se întamplă să fiu eu mai mereu între două ieșiri sau e doar
Rotunduri
Roata pierduse o spiță și cu ea pierduse din greutate dar se rotea și se rotea la fel Pământul pierduse un meridian și - împreună cu el - fusul orar corespunzător dar se rotea la fel fără
Vegetală
Parcă nimic nu e iarbă ca mine, pentru păscutul vacilor inventată de timpuriu, de chiar fragedă sămânță, mă temeam de orice pas și de orice ființă țin minte creșterea mea în sus fără să
Trepidant blues
Mă așez visând pe malul unei groape și lumea se răstoarnă peste mine și am senzatia - căzând în groapă - că-mi este bine. urmează un marș-târâș cu viața-n spate, se interpun și cotul și
Cântecel pentru dinozauri
Laptele supt se răzbună răsar trei lumea spună că-i glumă noi nu mai credem în zei Focul furat e aproape pădurea ne doare rămân tot valabili pe ape aiurea plimbare Leagăn curbat de
Vomit
Vomit cu sentiment și neputință atât de pașnic cum dispari în lume din ochii tăi spăla-se-vor dezastre pe umerii adânci - ai mei - muri-vor glume Calcâi visat cu câtă trebuință din efemer
Iată omul !
Omul timid e un șarpe dormind ascuns de propriile veninuri în vis Omul plăpând e animalul feroce ascuns după teama de flori ascuns după zâmbetul tandru și dulce dincolo de ochii privind
Lent
Nu e de nicăieri această lene din corpul alb al laptelui de vacă se scurg în gol minute lesbiene din asfințitul care ne dezbracă Atât de lent se-ntâmplă orice faptă încât mă doare timpul
Poezie ermetică
Ca și când un lucru verde trebuie să fie iarbă, ca și când o fată blondă s-ar îndrăgosti de-o toamnă, ca și când o frunză cade doar bătută de nevoi, ca și când ar mai fi
De ziua mea
Oaaaaa!!! ce plăcere aceasta să poți zbiera! îmi amintesc tot ce am spus tot ce am gândit atunci la nașterea mea și tot ce am văzut - lumina aceea uriașă neașteptată plină de oameni și
Poezie neobișnuită
Am o soră care e fratele meu cel mai bun locuim într-o burtă în livezile tulburi de cireș și alun când mă ceartă îmi tot stă pe limbă să-i spun că-i o vacă un bou o ciudată un scump dar mă
Epistolă către domnișoara Dada
Dragă domnișoară Dada, în momentu-n care-ți scriu, o pisică trece strada cât se poate de târziu, îți dedic din scena asta arc păros spinarea ei care sare peste toamnă și se-nfige-n
Ultima poezie a mileniului II
Tind mut către ieșirea din oglindă, ascund - închise-n cerc - trei heptagoane, nimic mai imprecis nu mă intrigă, în inversul perpetuu de culoare... Tind mut către ieșirea din
Mai întâi
zău că sufăr de partea aceea de lună dintr-o furtună și mă furnică memorii recente despre dama de pică, am desprins din iubire toate lucrurile banale și reci ce îndeobște n-au căutare și mi
