Poezie
Vegetală
1 min lectură·
Mediu
Parcă nimic nu e iarbă ca mine,
pentru păscutul vacilor inventată
de timpuriu,
de chiar fragedă sămânță,
mă temeam de orice pas
și de orice ființă
țin minte creșterea mea în sus
fără să intersectez nici un sentiment,
numai pofte
de plictiseală, fac umbră pământului
și temenele-n direcția vântului
și mă încearcă emoțiile
cele mai penibile
și mai vagi cu putință
o fi din cauza senzației ăsteia
de verde,
de niciodată,
se revoltară în mine,
molatec,
gândurile cele de taină
023569
0
\"de timpuriu
de chiar frageda samanta
ma temeam
de orice pas
si de orice fiinta\"
Te-as sfatui sa formulezi altfel, da o nota slaba textului aceasta exprimare \"dintr-o bucata\".
Transparenta ideii din poezie pentru mine nu e decat ca exista \"o senzatie de verde\" , dar mai mult despre ea nu am inteles.
\"si ma incearca emotiile
cele mai penibile
si mai vagi cu putinta\"
Ai spus exact \'nimic\' aici.Unde e aerul si inspiratia poetica ?
E de remarcat tendinta verdelui si a ierbii pe care vrei sa o imbraci insa nu si modul in care ai scris.
Te sfatuiesc sa reiei textul, sa-i ridici multiplele gramezi de balast si sa-l construiesti pe sentimente, simturi si nu doar pe \"forme fixe de exprimare\" ce mie personal imi dau doar de gandit ( si inca prea mult ) si nu ma fac sa simt mai nimic.
Cu acest prilez iti urez si bun venit pe site, si succes la poezie si inspiratie!