Dărăban Paul Dan

Vomit
pastel din dragoste apusă


Vomit cu sentiment și neputință
atât de pașnic cum dispari în lume
din ochii tăi spăla-se-vor dezastre
pe umerii adânci - ai mei - muri-vor glume

Calcâi visat cu câtă trebuință
din efemer pășirea ți se cheamă
absorb tăceri și mă retrag în taină
în somnul vameș vieții mele vamă

Din sensul tău real in aparență
își face timpul timp de meditații
se adâncesc furtuni în umilință
clepsidre sparte recompun vagi spații

Nu zborul tău mă-nghesuie în fluturi
cum nici din zâmbet n-am căzut în flori
adesea ard sub pleoape târzii și lungi săruturi
dar poate niciodată mai mult ca uneori

Citesc natură moartă și desenez în fracții
copita din gândire se balegă în tort
am în afara sorții și alte ocupații
doar somnul mi-e același și plin de tine tot

Citesc Dali.
Ma strecor preocupat in imagine si adorm.
Corpul meu de girafa albastra vomitand tigrii zabreliti se incrunta intr-o margine.
Totul e ulterior.
Respir rasfirat si rasfrant zboruri concrete si sobre pe care le scuip in culoare.
Gargara cu timp.
Nascuta oarecum prematur, o mirare.
Poate singura.
Poate ultima.
Nu inteleg la ce bun si pamantul imi fuge de sub picioare.
Ma apropii, descult si fantastic, printre toate stelele, de limita interiorului acestui categoric cerc.
Dispus sa incerc.
Tiii, nu stiu de unde dar cunosc tot acest inauntru inconjurator pe dinafara.
M-as cumva dezprejmui...
Retina, vaga, stramta, descriptiva, explodeaza in miliarde de conuri si bastonase monopolizand vederea. Din forme diforme reforme conforme; peste tot definitii la sensuri si sensuri.
Si o altfel de lumina intoarsa dintr-o seama de ultime culori.
Mai apoi, cadru cu cadru, se intampla toata sclipirea.
Ansamblul e o parte a trecutului petrecut.
Alta rabdare nu mai am iar aceasta e pe sfarsite. Degringolada mascata a simturilor improvizand fericirea.
E deosebit de superficiala aceasta aprofundare a mea, ma dojenesc perpetuu, dar confuzia e reala si imi place si cant.
Aceasta este, totusi, o alta rabdare a mea, imi spun.
Si rasun.
Pleosc! se clatina o umbra in cel mai sigur vis. Tusesc somptuos a redresare - catamai truda!
Albesc, ca intr-o iarna, pe rand, putin sau deloc.
Cuburi cu solutii temporare pentru toate problemele sferice eterne. Am.
Zambesc dumnezeieste, surprinzatoare atitudine de prea plin din care imi revin atunci cand mi se termina corabia langa lacul cu lebede fixe.
Navigator ma supun.
O tacere oarecare.
Am sa culc mai intai elefantii, acesti baobabi asfixiati si maro, cu pian.
Moartea lacului, seceta sau ce o mai fi ea.
Explozia punctului fix, caci fara de nici o explozie ce am mai sta!
Din imprastierea stropilor curgerilor calculate tot atatea zumzete, miasme, amprente si alte impresii.
O poteca urcand de parca acolo sus s-ar afla toate raspunsurile, blestem al sufletului de balaur pichetand pe catalige argintii urias-caruntele-orizonturi.
Cu putin mov.
Zbor permanent, vesnica neatingere si totul dinspre numai forma spre cosmica-nsetare cu atata densitate si dezmat.
Nu ochiul ma doare caci nu privirea exista.
Si imi place si torc.
Sensul punctual, sensul sensual, sensul cauzal,...soapte...
Salbatec inalt ruinate columne inchid azuriu-n oliv. Destin piramidal.
Tot ce mi se pare se-ntampla si atunci ma intind cautandu-mi marginile, dar marginile se intind cu mine leoarca si cad afara din vis.
Mi se nazare un ras nefolositor si-l abtin.
Sunt, dar ce putin si ma dezbrac ca de mine de tot.
Este - intr-adevar - pseudofoartecald aici.

Citeam Dali intr-un fel stranepot.


|

doamne, ce frumoasa poezie mi-ai dat, n-am mai citit asa o frumusete de o vesnicie...colierele fumurii sunt acolo la locul lor, sub cerul inca nestricat...ce curgere lina si melodioasa pregatitoare de mari bucurii...nu- nimic de schimbat aici...versurile, pauzele, degetele, toate sunt la locul lor...licareste - fara seaman - dorinta
felicitari

multumesc Petrut...chiar nu mai primisem demult comentarii de la vreun confrate si ma bucur ca ti-au placut scrierile mele

e interesant ce spui tu aici.
vezi, eu m-am nascut intr-o joimarti si , uite, am ramas necautat
albul din final mi se pare o pacaleala subtila, ca si cum pacla deasa aruncata peste depresia intensa a marii supravietuiri ar avea ceva din puritatea marilor naivitati eliberatoare
felicitari

e psihopupu rau
stii ce nu faci tu cu textul asta?, nu transmiti nimic mai departe
incerci sa dai fluenta prin debit unui text nonfluent
si inghesui toate angoasele si rafuielile tale cu viata la un loc
e gelatinos, namolos si pute, un univers al prezervativelor si al chilotilor spalati in amvon in atmosfera alergenica a scamelor de mata cu gaozul reparat
doamne, vraiste trebuie sa fie in capsorul ala al tau, mqai ceva ca-ntr-un butoi cu muraturi asortate!!!
dar intrebarea care trebuie pusa dupa acest oZ este daca ai cocosel si tanjesti dupa sani sau invers
ca n-am priceput
in rest sa auzim numai de bine

placerea e de partea mea
si-ti multumesc ca-mi multumesti

nu pot decat sa iti multumesc pentru generoasele tale aprecieri
imi place sa seaman uneori a Nichita pe care il iubesc teribil
limba de la pantof e menita sa franga oarecum cursivitatea
sa mute imaginea in detaliu si sa incite in acelasi timp

daca ai sa ai curiozitatea ai sa vezi ca e mult mov in poeziile mele.
movul poti sa il pipai si chiar sa il auzi nu doar sa vezi
e dens si asociaza o forta simbolistica ce mi se pare uluitoare

te mai astept
pe data viitoare

Madalina iti multumesc pt vizita si te mai astept.
Textul e perfectibil recunosc dar mi-a ars buza sa il transcriu mai ales ca nu mai scrisesem nimic de ceva vreme

\"si-am suferit poate prea mult\" are prea multa cursivitate am nevoie de o nuantare mai franta ca sa zic asa
mai vedem

salut

un poem extraordinar care te invaluie si te linisteste si care te face sa iti fie dor de-un pic de teama,
dulce vertij continuu,
inima libera evadand continuu,
lacrima stearsa iar nu simplu of
felicitari

citesc blestemele tale duminica seara si imi trebuiesc pentru ca maine e ziua aia ...stii tu...luni. sunt tentat sa cred ca mi s-a nascut de-o facatura cu aceasta coincidenta dar asta numai maine voi sti. mersi

Numele tau nici nu mai stiu
de cand il cunosc
din vremuri vechi
si tulburi
il stiu pe de rost

numele tau
neasemuibil cu nimic
eu l-am asemuit
cu tot ceea ce
inconjoara numele tau
si nu am gasit
nimic mai linistitor
mai profund
mai adevarat
decat numele tau
unicat

am luat din numele tau
pentru viata
si suspin si durere si spaima
si zambet si flori si iubire
si numelui tau i-am spus
nemurire

din numele tau simplu rostit
sensul atatora s-a gasit !

iti multumesc ca ai trecut pe aici si te astept sa revii.

ma bucur ca ai ras cu pofta si multumesc pt sfaturi.nu cred ca la \"sezand pe buda\" o cacofonie poate sa strice ba din contra chiar isi are locul acolo.sper ca ai prins si mesajul care e dincolo de buda.te astept si la alte texte.

salut!!!!!!!

ma incanta entuziasmul tau intr-o asa masura incat as fi in stare sa iti dedic poezia si sa te iubesc vesnic.multumesc,multumesc,multumesc

ma simt bine cu o steluta pe umar si pentru asta iti multumesc

A sunat telefonul
am crezut ca esti tu
am iesit in graba din baie
imbracat...nu...
nu erai tu

era cineva...
cineva imprecis
si dorea...
nu mai stiu prea exact ce dorea
c-am inchis

aici unde locuiesc eu
la bloc
telefonul suna fantastic
de rar
mai deloc
si cand suna imi spun
ca esti tu
ti-a fost dor sa-mi vorbesti
poate vrei sa ma vezi
insa nu
nu esti tu
niciodata nu esti

e sigur - imi spun
foarte sigur ca toate
telefoanele din oras sunt stricate
fisele si cartelele au disparut
in totalitate
palatul telefoanelor e inchis
pentru renovare
si - culmea - nu se stie inca nimic
despre celulare...
numai asa
pot explica
de totului tacerea ta
in ciuda faptului ca tu...
sau poate nu?

Incerc disperat sa te sun
si formez
si formez in nestire
numarul tau
in zadar fiindca tu
nici nu ai telefon...
nici nevoie nu ai:
sa primesti de la cine
iar de dat cui sa dai?
..............................

nu am inca dar fii sigura ca ai sa il primesti cand o fi sa fie.mersi

poezia asta e scrisa cumva(nu e usor de explicat contextul)din dragoste pt Tristan Tzara unul dintre autorii mei preferati in perioada timpurie si indepartata a formarii mele.poate de aceea mai toate textele mele tind sa o ia razna la un moment dat afiliindu-se curentului \"isteric\" despre care poate vei afla mai multe daca va fi cazul

eu sunt mai multumit de strofele scurte tocmai pt ca reusesc sa introduca un mesaj independent si creeaza acea aparenta distonanta care frange monotonia unui text fals-ermetic.mai multe te las sa descoperi singur daca vei avea rabdare sa renunti la reflexe(nu si la reflectii)

apropo de \"neobisnuita\" chiar nu vad unde m-as putea aduna din lacrima putreda decat in sacru.poate parea la prima vedere ca arunc la intamplare cu vorbe dar chiar nu e asa.am sa te citesc pt a vedea de pe ce pozitii discutam dar sa stii ca eu nu caut cuvinte atunci cand scriu.caut imagini ,impresii si pun intrebari.si mai ales fac afirmatii

multumesc pt interventie si te mai astept

Cristina iti multumesc dar as dori sa aflu daca ai ceva de zis si la alte texte pt care nu am primit deloc comentarii sau nu au fost favorabile

se zice ca nu se face primavara cu o floare