Daniela Slapciu

Trandafirul roșu nu este iubire, trandafirul roșu este prevestire. Prevestește visul din inima mea, visul și dorința de a te avea.

Merg mai departe, ca un cântec, peste câmpuri și, de fiecare fir de iarbă o să agăț ceva din armura mea. Aici o să-mi las gândul - e mult prea greu să-l mai port în spate și dacă tot am

Lumina își cere tribut raza ochiului meu cu muguri de țărână, cu umbre în loc de pas. Mă dor lacrimile de atâta rupere și îmi par tot mai lungi nopțile fără gene, fără râu de lumină. Am

e iubirea de pe buzele noastre. Se lipesc vorbe dulci de ea, ca fulgii ușori ai gândurilor, ce visează doar împreună. Duceața inimilor se revarsă în șoapte, în cântece, în rostirea numelui

... miresme de iubire, plutesc pe aripă de vânt, în brațe nevăzute mă poartă ca un gând. mă leagănă alene, parfumul dragostei, ca de un drog luată, mă las în voia

Copii cu ochii limpezi și râsete în cor aleargă pe câmpie, se prind în hora lor! Copii cu suflet cald și inimă vivace se joacă, chiuiesc și cântă ce le place!

Mă gândeam să fiu altfel: eu o vorbă, tu un om, În final, eu - vorba ta. Mai devreme sau mai târziu, îmi doream iubirea - eu să fiu verde, tu să mă ai în sufletul tău. Sunt un pas în poezia

Te iubesc cum fiara prada își iubește și te doresc cum pruncul după sân tânjește. Te visez cum focul lemnele își visează și te păstrez cum piramidele secretul își veghează. Te aștept așa ca

Și dacă, fără frică te-aș părăsi în noapte, oare te-ai întreba de-am fost prea bună sau doar eu? Undeva, în lume, bate fără mine o frunză și între gândurile ei. stă verde, copacul din

Sufletul meu este o potecă în calea vânturilor ce bat despre tine. Sufletul meu este un copac cu crengile plecate spre parfumul ochiului tău. Sufletul meu este un gol paralelipipedic

Eu nu sunt nici roșie ca nemurirea, nici albă ca înțelepciunea, nici neagră ca tristețea, nici albastră ca infinitul, nici galbenă ca soarele. Eu sunt

Ce vrajă e asta? În inimă saltă. Aș merge cu tine Să las totul baltă. Cu tine, iubite Aș sta în neștire. Ce vrajă e asta? -Îi zice "iubire".

Ashram, inima ta, îmi dă liniștea pântecului ce am cunoscut la început, în puritate. Zvâcnet de iubire, Prima sărutare. Ashram, inima ta, grădina neștiută a vieții mele.

Prinsei timpul de mână și-n păr îi găsii dichisite - agrafe, visele mele.

Un bețiv cânta, cânta încet un cântec nou despre Dumnezeu. M-am oprit să-l ascult și am asurzit; am încercat să îi citesc cuvintele pe buze, dar nu mai aveam mâini. Acum înțeleg ce se

Mă doare urma ce rămâne după plecarea ta din zarea mea, din lumea mea. De ar putea Fortuna să amâne plecarea rea, ruptura grea.

Ca un vârcolac, iubirea-mi se trezește. Sub lacrimile lunii, la tine iar nutrește. Am buze aburinde, îmi fierbe în suflet gândul. Pentru iubire, încă o noapte ne-a dăruit nouă timpul.