Incandescenți
Eu nu mai sunt pentru că m-am topit în brațele tale. Am ars scânteie sufletul meu de atâtea ori când îți lipeai buzele de buzele mele. Eu nu mai sunt pentru că mi-ai dezbrăcat sufletul de carnea
DSDaniela SlapciuNod 20
Ar fi trebuit ca din sângele meu să pot să sculptez inima în care să poți sta ani în șir fără să-ți pese ce fac eu aici, în afară, și cum păzesc fructul cel roșu de ochiul străin.
DSDaniela SlapciuNod 19
Sunt aproape de final ca de-un spin. Eu mă trag înapoi și gândesc unde e pasul cu care-am călcat așa strâmb de-am ajuns chiar aici?
DSDaniela SlapciuNod 18
Ajung la un hotar peste care pășind voi trece la tine în gând ca-ntr-o carte cu foile moi dar murdare de lacrimă.
DSDaniela SlapciuNod 17
Să-mi pese oare de vara ce fuge ca un creștin către crucea de lemn sau să învăț să-mi îmbrac iarăși haina mințind c-o să fiu anul acesta o toamnă însorită de flăcări sau spini?
DSDaniela SlapciuNod 16
Smulg păsările una câte una de pe aripile norului, cum ai smulge penele de pe-un gând, lacrimile de pe-un ochi trist.
DSDaniela SlapciuNod 15
Pășesc pe o apă și privind iar în urmă descopăr că azi am iubit mult mai mult decât ieri. Să fie de vină pasul pe care îl pun nu doar sprijin ci și ca sec gând?
DSDaniela SlapciuNod 14
Puțin câte puțin uit povestea nașterii mele. Să fiu oare un fruct, să mă coc sub pături de soare? Să fiu oare omul, să ies de sub mătăsuri cu gânduri puține, cu mine afară?
DSDaniela SlapciuNod 13
Urmele sunt amprente ce poartă-n spinare gânduri cu care voi trece la vamă. Mi-e frică de maluri, nu pot să înot - peste ape, oamenii lasă urme de spini.
DSDaniela SlapciuNod 12
Cred într-o toamnă ce va veni ca o lună atât de plină, încât dând pe dinafară din lumina ei de argint va polei ochii curioșilor de pe-aici.
DSDaniela SlapciuNod 11
Trist pescar de aș fi, m-aș lipi valului și m-aș duce spre malul pe care toți peștii sunt oameni cu gânduri de-argint.
DSDaniela SlapciuNod 10
Zilele dacă ar fi iarăși frunze, copacii i-am scoate și i-am preface în scrum. Cenușa ce-o-mprăștie focul, să fie o cale, aș fugi drept, că să ajung iar la poarta la care să-nvăț a crede
DSDaniela SlapciuNod 9
Sfera pe care o întind prin odaie n-are un capăt. Plecat peste maluri, El leagă poporul din care unul se va ridica și va merge iar drept.
DSDaniela SlapciuNod 8
Înoată fioros rodul cel nou către pomul pe care o cioară croncanește a negru povestea cu turmele vechi care au plecat cu ciobanii, să caute rodul din pomul sub care el singuratic, novicele
DSDaniela SlapciuNod 3
Am găsit la poarta mea norul cu coamă de aur, mult prea ploiosul nor; și cu mâinile reci l-am prins după gât și l-am legat de copacul ce astăzi îmi pare a fi trupul meu.
DSDaniela Slapciu7 noduri
7 oi văluresc pe geamandură. Se duc și tot vin înapoi și-apoi gem zgomotos. Cred că apa din care ochiul lor plânge, are spre maluri, geamandură de os.
DSDaniela SlapciuNod 6
Sunt legate valurile și pescărușii sau, cel puțin, când aleargă ei toți s-ar ține de mâini. De-aici, din sezlongul de stuf, văd cum zboară stropii din mare și cum cad către mal tot mai
DSDaniela SlapciuNod 5
Valul cel nou fuge spre mine, se întinde pe plajă, pune mâna în nisip, lasă amprente, parcă ar fi într-o vrajă. Mi se pare că el caută pescărușul pe care un nor flămând ca un lup l-a
DSDaniela SlapciuNod 4
Vin până la mal ca o corabie pe o mare cu fustele-n sus și toți oamenii mi se par pești scufundați sau pierduți pe sub norii cu amprentele reci.
DSDaniela SlapciuJoc de copii
Picături de rouă, inimă ce plouă, dis de dimineață, răsare la viață. Dorește șiret, visează secret să sară din piept. Tu, soarele ei, scaperi în scântei.
DSDaniela SlapciuTu
De ce să-mi furi sufletul din mâinile asprite ale inimii mele? De ce să vrei să zbori cu viața-mi în brațe pe aripi de flori? Mi-au chemat îngerii sufletul, dar tu îl aruncaseși în ierburi
DSDaniela SlapciuNod 2
Sparg nisipul în boabe tot mai mici, așa cum de singurătate, iarba își despletește părul în firele mii.
DSDaniela SlapciuTrue Love
Să lași doar un sărut în palma mea, iar eu să te iubesc de parcă tu ai pus Luna din cer în ea.
DSDaniela SlapciuNod
Învăț și azi despre pomul potcovit cu argint și cu vorbe. Îl am chiar în față, ca pe o planșă străvezie, pe care cu degetele pipăi coastele, plămânul, inima copacului priponit de gândurile
DSDaniela Slapciu