Daniela Slapciu

Felicitări pentru aceste cărți ce vor deveni mult-așteptate în ceea ce privește lansarea, fapt ce va deveni pozitiv transformând cu siguranță cărțile în DORITE!Ca și fan-cititoare veche a poetei Nache Mamier Angela, nu pot aștepta decât cu drag și curiozitate.Gândesc că trăim un alt moment socio-economic dificil, la finele căruia tot o „perdea o să cadă”, cărțile fiind bine plasate temporal ca și apariție. Tema, dezvăluită prin titlu, este memorabilă, lăudabilă, un alt fel de „să nu uiți, Darie!”, filele cărții ne vor dezvălui povestea unui om sensibil care de fapt a trăit istoria unui neam!Succes!

Mulțumesc frumos pentru comentariu. Pentru mine este tot iubirea alungând uitarea ce ar vrea să muște din acele sentimente minunate ce trăiesc și uneori sunt pe cale să le uit.Iubirea nu dispare niciodată, mereu rămân urme ale ei. În versurile astea Toamna e rutină.

Tema este pe sufletul meu, ceea ce ma face sa citesc povestirea cu multa curiozitate, sa vad ce sa va intampla! Descrierile cantitative sunt atractive, tin cititorul lipit de cuvinte, il introduc, ii solicita atentia.Personajele sunt focalizate lin, devenind piese de puzzle necesare in peisaj. Ma atrage limbajul folosit, imi aminteste de opera preferatului meu - Mihai Eminescu - fiindca este simplu, specific, scurt, reinvie vremurile de atunci si ma face sa uit de lumea si timpul in care traiesc eu acum. Felicitari! O poveste pe care o citesc cu interes.

Pentru Danut:
Iti fac versurile mele cadou si cred ca tot asa le pot primi si eu pe ale tale!
Ciudat \"gand\" la doi versificatori!

Un Paste Fericit si tie si familiei tale!

Draga Florina, n-o sa crezi, am si un cantec si i-am facut un acompaniament de pian-orga, dar il tin secret.

Domnului Profesor, cu respect: pentru domnul Emil Iliescu

Când scriu tăcută în cămara mea, nu mă aștept să-mi fie citite scrierile. Întotdeauna, eu, prin scris, am căutat să-mi adun gândurile neliniștite, să le închid într-o pagină (de hârtie sau web!) ca într-o sticlă pe care, astupând-o, o arunc în lume. Scrierile mele sunt bucăți din mine și în ele eu ori îmi chicotesc bucuria, ori îmi strig durerea.
Domnule E. Iliescu, am primit cu drag opinia dvs. Desigur că printre rânduri puteți citi “Mă bucur să vă cunosc. Mulțumesc. Sper să ne mai întâlnim.” Era cam incompletă exprimarea și de aceea am încercat prin “Domnului Profesor, cu respect” să spun: O să țin seama de spusele dvs. Aș avea atâtea să vă spun…” pentru că de fapt dvs. mi-ați făcut …recenzie la o bucată de suflet.
daniela