Poezie

Free soul

1 min lectură·24 noiembrie 2017

Mediu

Învăț să pășesc

înspre mine

tot mai greu, ca și când

din tot ce mă învățau

cândva părinții copaci

a rămas doar poza,

cu ei doi cenușii și uscați,

lipiți pe un decor albastru de carton.

Pășesc greu,

peste un nor de praf

de pe cel din urmă drum

și peste față mă izbesc

ca un foc

pletele vântului despletit.

Plec de azi,

din poza veche în care stăm îmbrățișați

și te las trist,

și înfrigurat,

și cu o inimă lipsă.

Cuvintele cad atât de greu

între noi,

ca merele coapte

și se lovesc de suflete,

lăsând în urma lor

găuri adânci în care să pot

îngropa azi scrisorile tale.

Îmi lipsește o lacrimă

din gând.

Fără să știu că ți-am prins-o

ție de inimă,

o dau dispărută,

oferind găsitorului

inima mea, fără lacrimi.

001.373

Daniela Slapciu. “Free soul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-slapciu/poezie/14116815/free-soul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.