Daniela Luminita Teleoaca

... îți asigură doza de mister șarmant, dar și dramul de mai-puțină-vulnerabilitate, mai ales atunci când ai atâtea strămoașe în spate... De fapt, e (și) mai complex...

...un text simplu de tot... Un simplu gând...

Mulțumesc, domnule Ursu!
Sunteți, desigur, mult prea gentil. Dar, da, este un text drăguț și fără... deznădejde (ba dimpotrivă, aș zice).
(Sper să mă opresc înainte de a cădea în vreun... manierism.)

Vară liniștită!

... textul care să mă reprezinte,... nici pe departe „textul ăl mai bun”! A fost o stare (posibil, din cauza instabilității... atmosferice!), probabil e niscaiva adevăr în cele scrise. Sincer, nici prin cap nu-mi trecea că... cineva ar putea comenta ceva la el (mă rog, poate doar să zică ceva de genul: „Elementar,... dle, îîî, pardon, doamnă!”). Așteptam, ce-i drept, reacții la alte texte, zic eu superioare ăstuia de mai sus, din care, da, chiar se poate scrie... nu doar un „volumaș”, ci chiar un volum (nu mă refer, desigur, la partea cantitativă). Rămâne, totuși, insidiosul care, orice am face, ne domină viețile, în calitate de făpturi așa de trecătoare, de vulnerabile (nu are neapărat legătură cu vreo stare postpandemică etc., din păcate este mult mai amplă... „pandemia”). Nu știu dacă voi include aceste câteva rânduri în Fragmente. Rămâne de văzut ce voi resimți la o proximă (sper!) (re)lectură.

Dar mă bucur că am vorbit (în toată penuria asta de timp)!

Mult spor și multă insiprație și ție în continuare (eu trag tare de tot pe tărâmuri... de.. basm... științifice: C᾿est mon destin!)

Cu prietenie, D.

Îți primesc darul așa cum se cuvine, deci cu bucurie... necontrafăcută!!! (Și asta - deloc doar pt că am o slăbiciune pentru... auriu!)

Altfel, de mult nu mai scrisesem o poezie!! Tânjeam, efectiv tânjeam (sic!!) să scriu o poezie (mi-era o poftăăă!), așa cum de altfel am ajuns să tânjesc să pot continua lucrul așa de frumos, de minunat, la volumul de proză poetică! Din păcate, anul ăsta și foarte probabil și următorii 3-4 ani, voi fi sacrificată pe altarul științei (lingvistice) înhămându-mă cam la multe! Dar poate că, totuși, doar anul ăsta și o parte din cel viitor vor fi mai hapsâne cu sufletul meu (speeeer!!). Efectiv am simțit pe propria piele cum este să fii mai vulnerabil, mai neputincios, mai... anapoda!

Pescărușii cu marea și cerul lor cu tot sunt de-ai mei dintotdeauna!! (Sigur voi fi fost / = am fost o zburătoare din asta cândva... măcar!). Iar, dacă îl ascult și pe Morricone (Le vent, le cri), atunci starea este inevitabilă!!! (nu mai ascultasem nici Morricone cam de mult...). Dar e nevoie, trebuie mereu să ne întoarcem la Suflet, asta este ceea ce contează cu adevărat!

Îți mulțumesc foarte mult și mă bucur pt a fi reușit să transmit o fărâmă din tumultul meu pescărușesc!!

Primăvaraă....vară minunată/-e!

Cu aceeași prietenie,
D.

... eu găsesc însă un refugiu minunat în... Cuvinte... științifice, artistice, amestecate... Dvs simțiți minunat și scrieți minunat! Vă citesc de câte ori am ocazia textele! Nu sunt vorbe mari: cuvintele de care vă înconjurați nu au cum să vă întrețină izolarea: VUUUM! Vom vedea cu toții în curând că stările noastre mult prea grele au fost cumva exagerate (sic!) Vă susțin pt că vă înțeleg perfect, pt că vă iubesc și vă respect Poezia!

Gândurile mele cele mai luminoase,
D.

Sincere mulțumiri, dragă Doamnă Ottilia Ardeleanu!

care, da, chiar rămân!

Într-un fel sau altul, mereu este o „vreme de război”, de aceea poate este necesar / firesc să ne găsim „apa curată”. Și o vom găsi foarte probabil, atâta vreme cât vocația noastră de cuvântători („poveștile căzute de pe corpuri”) ne va arăta calea („paradisul de la etajul al doilea”, focul „luat pe alocuri”), vindecându-ne. Dar poate că ar trebui să ne temem mai puțin de… iubire, deși, oricum ar sta lucrurile, în cele din urmă ne vom domina teama de… „contaminare”…

la origini chiar a fost Cuvântul. Că, dacă a zis, chiar s-a făcut! O simt mai ales în ultima vreme tot mai frecvent pe propria piele. Această forță ilocuționară și perlocuționară. Geneza, cred, se poate analiza adecvat din perspectivă semiotică. Și nu ar fi deloc doar o abordare teoretică / frumoasă, de dragul teoriei... La fel, opusul ei. Cuvântul este o energie fără doar și poate. Nu degeaba am fost aleși (v. omul pe care Dumnezeul l-a vrut împărat peste toate ale Sale) să fim ființe CUVÂNTĂTOARE. Existăm / ne construim printr-o autogeneză aparte, sau pierim, deloc fantastic (sic!), prin cuvinte! Dar, ca să rostim autentic, trebuie neapărat să simțim autentic! Adică să nu distorsionăm, pe cât se poate, adevărul! Să nu clișeizăm sufletul!!!! Asta este o altă imagine care mă fascinează și pe care am încercat s-o redau la nivelul sintagmei „big bang-ul sentimentelor”. Pt că, de ex., la El, totul a pornit de la Iubire. Când a zis, a zis cu hotărâre / afectivitate maximă! Să ne gândim, mutatis mutandis, ce experimentăm și noi când, resimțind stări mai grele, reușim să-i facem părtași pe alții prin cuvânt, găsind, măcar uneori, cuvintele cele mai potrivite sau pe cele mai puțin nepotrivite. De aceea poate unii creatori au amuțit în primă instanță în fața rostirii, așteptând trecerea aceea care să le garanteze rostirea adecvată / optimă. Cred cu forță că grăuntele oricărei geneze nu poate fi decât acea energie afectivă, dincolo de toate sofisticatele formule matematice sau/și fizice. Dacă îl vom asigura pe Creator de complicitatea noastră, El nu va ezita niciodată să ne reînvie!

Ps.: da, fragmente,... așa este când ești hăituit de timp, dar, pe de altă parte, este posibil să iasă și lucruri mai speciale de pe urma unor... constrângeri!

Vă mulțumesc frumos pentru comentariu!
Gânduri bune,
D.

... m-ai (lămurit)

cred că nu te pot contrazice mai deloc! Ba chiar îți mulțumesc că mă-ai lămurit și pe mine cum de simții ceva așa de straniu! (Mai să cred, la o a doua citire, că tot.. despre... mine fu vorba!)

Gânduri bune,
D.

PS: chiar poți face o maximă/ apoftegmă din minicomentariul de mai sus!!

... eu l-aș fi pus pe el să se trezească preadornic de iubire, pe ea să i-o reteze că nu are chef de melodrame. Atunci, pictorul cu pricina sigur nu ar mai fi rămas „cu lumea în mână”; ar fi pus-o într-un tablou ce ar fi scos bani grei la o proximă licitație.

Gânduri bune,
D.

texTe

... puteți să vă „aprovizionați” și cu alte texe, sunt unele mai consistente, poate chiar mai interesante... Am vrut să mai postez unul, zic eu, bun, dar nu s-a putut posta, apărând constant Forbidden. Chiar mi-a părut rău, neputând să identific unde era / este baiul!

Gânduri bune,
D.

mai ales dacă avem ca reper / termen de comparație eternitatea, suficient de seacă / statică / moartă în... atemporalitatea ei. Și, cu toate astea, nu ne-ar strica puțină veșnicie!

într-o lume a incertitudinilor care i-a exasperat pe unii, de ajunseră să exclame: Ceea ce știu e că nu știu nimic (și nici măcar asta... nu știu!), eu știu sigur că nu pot să mă las! Așa stând lucrurile, îmi asum toate, dar toate adicțiile susceptibile de a se solda cu nițică viață!

Vă mulțumesc mult pentru prezență și vă doresc sincer să aranjați la fel de frumos lumea în cuvinte și în culori!

Cu prețuire,
D.

Aveți dreptate: preocuparea științifică / lingvistică reprezintă (și, foarte probabil, va rămâne) îndeletnicirea mea de căpătâi, care, DA, se soldează, măcar din când în când, și cu recompensă/-e! Cât privește poezia / beletristica, aici drumul este (și, foarte probabil, va rămâne) cât de poate de luuuung, aproape de necuprins vreodată, dar cu atât mai mult provocator!

Îmi amintesc că dvs. ați remarcat și o serie de aspecte interesante cu privire la proza mea scurtă. În acest context, nu-mi rămâne decât să-mi exprim recunoștința și bucuria depline că pe acest site există și autori care nu doar „bagă de seamă”, ci se și exprimă explicit legat de un aspect sau altul.

Mulțumindu-vă încă o dată, vă doresc să aveți un An Nou cu multă sănătate, bucurii și împliniri! Și, desigur, cuvintele fie-ne pe aproape!

Cu respect,
DLT


PS: Da, Academia este (și trebuie să rămână, dincolo de orice facile clișee!) forul cultural cel mai înalt / emblematic al unei țări / națiuni.

Iubirea (vs. lipsa ei) are repercusiuni fantastice (/ horror) în realitate! Parafrazând nițel, aș putea zice (cred că am și zis pe undeva... mai artistic!):
Iubit-am și s-a făcut! Iată actul perlocuționar / ilocuționar prin excelență!
De fapt, atunci, la origini, în „El a zis” A IUBI era filigranat! Cu alte cuvinte, El a zis tocmai pentru că așa de mult iubise lumea, că...

An Nou cu multă... eficacitate... poetică și transpoetică!

Ca de obicei, apreciez onestitatea cu care vă exprimați punctul de vedere, inclusiv cu referire la textele semnate de mine! Altfel, da, este un volum mai leonin, iar versurile selectate mai sus sunt, după toate probabilitățile, dintre acelea care reflectă cel mai pregnant dimensiunea respectivă, pe care mi-o asum, bucurându-mă chiar că aceasta nu a rămas în culise! Cât despre „haotic”, înclin să cred că sunt și voi rămâne semnul de foc, cu lipsurile și plinurile sale. Sau poate că acest „clar-obscur” nu constituie decât trambulina către o aranjare, în ultimă instanță, cosmogonică... Câteodată măcar, pt mine însămi pare destul de bruscă trecerea de la o stare la alta, dar interesant este de pildă, faptul că, atunci cd recitesc după o vreme, un text sau altul, îmi... amintesc cu exactitate notabilă, stările experimentate, responsabile pt o imagine / asociere verbală sau alta și care, per ansamblu, îmi dau senzația... armoniei!

Mulțumindu-vă încă o dată pt atenția acordată, vă doresc Sărbători fericite, cu bucurie, pace, sănătate!

... asta este soluția cea mai inteligentă / înțeleaptă / eficientă (= cu repercusiuni frumoase notabile în realitate).

Gânduri bune,
D.