Poezie
aproape estival
1 min lectură·
Mediu
pescărușii ăștia care exersează zborul
ca o frânghie liberă în fața instanței cerului
frică bătrână ascunsă neuitată vie
deasupra imaginatelor mări
repetă
începutul... poticnelile... marile întâmplări
se obișnuiesc mai ales
cu punctul acela după care
doar altfel se poate pune și altceva
decât final
ei știu
datul meu din aripi
dedesubtul lăsatelor ape
în ziua ce pare din ce în ce mai mult
un crâmpei dintr-o fostă vară
când într-o depărtare eu simt
zbaterea fiicei soarelui
desculță pârjolind cu ploi și roșul cuvintelor
cărarea ce nu vrea să moară...
corabia aceasta fermecată și ochii ei mari
copilăroasă, pe alții înspăimântându-i
(adaug o nuanță din puținul
vopselei agonisite odinioară)
drumul nostru trece razant
calea rămâne împrejmuită
aceeași durere estompată
de măslini muți sau străjeri
ne face să înțelegem
sensul albului-cu-negru
aurul prafului în care
ne-am rătăcit
degetele
ca-ntr-o amintire schițând
facerile cerului
lumea de dincolo
din sufletul mărilor
021.992
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “aproape estival.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14155400/aproape-estivalComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTÎți primesc darul așa cum se cuvine, deci cu bucurie... necontrafăcută!!! (Și asta - deloc doar pt că am o slăbiciune pentru... auriu!)
Altfel, de mult nu mai scrisesem o poezie!! Tânjeam, efectiv tânjeam (sic!!) să scriu o poezie (mi-era o poftăăă!), așa cum de altfel am ajuns să tânjesc să pot continua lucrul așa de frumos, de minunat, la volumul de proză poetică! Din păcate, anul ăsta și foarte probabil și următorii 3-4 ani, voi fi sacrificată pe altarul științei (lingvistice) înhămându-mă cam la multe! Dar poate că, totuși, doar anul ăsta și o parte din cel viitor vor fi mai hapsâne cu sufletul meu (speeeer!!). Efectiv am simțit pe propria piele cum este să fii mai vulnerabil, mai neputincios, mai... anapoda!
Pescărușii cu marea și cerul lor cu tot sunt de-ai mei dintotdeauna!! (Sigur voi fi fost / = am fost o zburătoare din asta cândva... măcar!). Iar, dacă îl ascult și pe Morricone (Le vent, le cri), atunci starea este inevitabilă!!! (nu mai ascultasem nici Morricone cam de mult...). Dar e nevoie, trebuie mereu să ne întoarcem la Suflet, asta este ceea ce contează cu adevărat!
Îți mulțumesc foarte mult și mă bucur pt a fi reușit să transmit o fărâmă din tumultul meu pescărușesc!!
Primăvaraă....vară minunată/-e!
Cu aceeași prietenie,
D.
Altfel, de mult nu mai scrisesem o poezie!! Tânjeam, efectiv tânjeam (sic!!) să scriu o poezie (mi-era o poftăăă!), așa cum de altfel am ajuns să tânjesc să pot continua lucrul așa de frumos, de minunat, la volumul de proză poetică! Din păcate, anul ăsta și foarte probabil și următorii 3-4 ani, voi fi sacrificată pe altarul științei (lingvistice) înhămându-mă cam la multe! Dar poate că, totuși, doar anul ăsta și o parte din cel viitor vor fi mai hapsâne cu sufletul meu (speeeer!!). Efectiv am simțit pe propria piele cum este să fii mai vulnerabil, mai neputincios, mai... anapoda!
Pescărușii cu marea și cerul lor cu tot sunt de-ai mei dintotdeauna!! (Sigur voi fi fost / = am fost o zburătoare din asta cândva... măcar!). Iar, dacă îl ascult și pe Morricone (Le vent, le cri), atunci starea este inevitabilă!!! (nu mai ascultasem nici Morricone cam de mult...). Dar e nevoie, trebuie mereu să ne întoarcem la Suflet, asta este ceea ce contează cu adevărat!
Îți mulțumesc foarte mult și mă bucur pt a fi reușit să transmit o fărâmă din tumultul meu pescărușesc!!
Primăvaraă....vară minunată/-e!
Cu aceeași prietenie,
D.
0
Spor la scris, mult! :):)
Iulia