Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

a (nu) fi

1 min lectură·
Mediu
calea asta îndepărtată de la noi
până la noi
când vorbim (cel puțin asta credem)
și marea estompează
mai toate detaliile
de la frica mea de enunțurile fără cuvânt
de toate jivinele astea care în absență trec prin ele
gândul strangulat că toate de la mine vin
ca dintr-un ținut al lipsei
ca dintr-un dumnezeu al groazei
care temându-se de nimic
încropește lucruri rele
le trimite în lume
fără chip
... până la mascaradele tale
într-un centru hipertrofiat cu mult somn
și uitare și mai multă
în felul nostru vorbim
și marea așază
câte un strat gros
câte un țipăt cuprinzător de pescăruș
muzica expresionistă a valurilor
experte în arta uitatului
ne găsim
ca și cum am fi
în trecut.
022.171
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “a (nu) fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14154048/a-nu-fi

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
trecut cu plăcere pe sub zborul unui pescăruș, pe lângă valurile agitate ale mării. imaginile de aici, dar mai ales stările și mesajul sunt ponderat cuprinse în metaforă, cât să simți uitarea și frica și depărtarea într-o realitate cumva ireală, estompată. titlul shakespearian conferă, dincolo de pendulare, o intensitate vădită a percepției marelui semn de întrebare.
frumos pentru o zi de duminică!
0
Sincere mulțumiri, dragă Doamnă Ottilia Ardeleanu!
0