Mă apasă peste împlinire
Toate armele ce le-am avut
Și te mai numesc o amăgire
Te numesc iubire și trecut.
Mă îngînă să declin trecutul
Vorbele la care mă închin,
Nu mai știu de-i ăsta
Pe unde plec, din vechiul han
Al așteptărilor în van
M-abat din drumul meu mereu
Și o pornesc, la drum, din greu.
Aștept înlăcrimat ca ziua
să-mi poarte fala în noroc,
Să-mi cînte ceasul pe
Mă opresc și stau în faptul serii
Și-amintiri, deodată-mi dau năvală,
Cînd sărutul meu și-al primăverii
Mă trimite către cer cu fală.
Veșnic te iubesc, miracol sfînt,
Viața mea nimic nu mai
În cîte lumea este împărțită
Se pun greșelilor mai mult temei
Veghind o dezbinarea-nsuflețită,
Cînd spunem lume spunem șefii ei.
Dintr-un nimic ne pomenim în crize,
Istoria e pusă peste
Te-ai năpustit ca și o fiară
Și m-ai robit cu vis cu tot.
Cînd mai schimbat din piatră-n ceară
Ai și plecat, plecînd, socot.
Și ai plecat fără cuvinte,
Nici umbra nu ți-o mai zăresc,
Și-am
Ca un mugur de lumină
O icoană-a lăcrimat,
De sub anii de ruină
Vechiul drum s-a adunat.
Strălucind în zori de seară
Ca mai toate cîte-au fost,
Lampa picură în ceară
Amintire fără
Ieri
călcînd pe decorul de frunze
am văzut o frunză
plutind într-o culoare veștedă.
Privind spre cer
a fost așa, dintr-odată! Abia acum știu
a venit,
cu ruguri de frunze
Dacă-n toate aste toamne
Primăvară n-am avut,
Spune-mi oare de ce, Doamne,
Pe pamînt am fost născut?
Plînge viața ne-mpăcată
Cu credința de păgîn
Dar dorința-i neînfricată
Și frumosu-l mai
Un vis frumos s-a spulberat
Și începea o nouă eră
Abia-i plecat și ai uitat,
Ai și ajuns la lizieră.
În gîndul tău e faptul firii
Și împlinire și complot,
Comoară sfîntă a iubirii,
Întoarce-te
De mă bate vîntul
Toamna pe cîmpie,
Mă mai poartă gîndul
Prin copilărie.
Imi adun credința
Din imensa noapte
Și îmi chem sentința
Prin desfrîu de șoapte.
Îmi culeg cu ură
Fapta-n raza
Ferice mă-nconjoară-o rază
Prin scop, prin țel și prin destin
Și veșnic lumii stau de pază
Și lumii veșnic mă închin.
Declar proces deschis terorii
Și pun dreptatea avocat,
Dar, mincinoși,
Ninge a război de pace
Și mă mai îmbie tunul,
De vorbesc mă vrea a tace
Dar sînt unul și-ncă unul
Și n-au relele ce-mi face.
Ninge vînt pe frig de toamnă
Și mă ninge de cu zori,
Mă tot
