Ninge

Ninge a război de pace Și mă mai îmbie tunul, De vorbesc mă vrea a tace Dar sînt unul și-ncă unul Și n-au relele ce-mi face. Ninge vînt pe frig de toamnă Și mă ninge de cu zori, Mă tot cheamă și mă-ndeamnă Resemnat de noi fiori, Viața care mă condamnă. Ninge sînge pe morminte De sub plumb de nemurire, Toate tainele mi-s sfinte Sfînt mi-e cîntul de-mplinire, Toate cîte să m-alinte. Ninge sacru-n sărbătoare Prin orașul adormit, Cîte vor să mă omoare Tot îmi spun că m-au iubit Și în suflet am teroare. Ninge vînt pe frig de vară Și mă scurmă-n amintiri Iar apoi, mai către seară Desfătat de noi iubiri, Am să fug din casă-afară. Ninge cruce neagră-n sînge Și-apoi morții se trezesc, Răutatea mă înfrînge Dar cu toate mă iubesc Și sînt cel ce voi a plînge. Ninge plîns pe val de lacrimi Și se-nveselesc demonii Sub zidiri de nopți și patimi Încă răbufnesc musonii Și-mi urlă să nu mă clatin.