Și să bată luna

De mă bate vîntul Toamna pe cîmpie, Mă mai poartă gîndul Prin copilărie. Imi adun credința Din imensa noapte Și îmi chem sentința Prin desfrîu de șoapte. Îmi culeg cu ură Fapta-n raza florii, Dar, din flori de zgură, Năpădesc fiorii. Chem o nouă șoaptă Dintre toate cele, Noaptea stă și-așteaptă Gîndurile mele. Cheamă depărtarea Nourii în floare Și-mi urăsc chemarea Cînd privesc la soare. Lunecă tîrzie Luna printre stele Și-apoi vîntu-adie Visurile mele. Șoapta desfrînată Stăruie-n furtună, Iar prin tot, de-odată, Sîntem împreună. Reclădesc palatul Sfărîmat de silă Și umbresc înaltul Fără să am milă. Ca prin totdeauna Să-mi săpați mormîntul Cînd va bate luna Și-n desișuri vîntul.