Viața păgînă

Dacă-n toate aste toamne Primăvară n-am avut, Spune-mi oare de ce, Doamne, Pe pamînt am fost născut? Plînge viața ne-mpăcată Cu credința de păgîn Dar dorința-i neînfricată Și frumosu-l mai îngîn. Daca-n cîte toamne fi-vor Mă vor troieni sentințe Doamne, spune-mi, chiar din vifor Îmi vei naște tu credințe? Dacă soarta șoaptei mele E bătută de suspin, Spune-mi de-mi găsesc în stele Steaua spre care mă-nchin? Dacă vara va fi moartă Și în ierni am să îngheț, Spune-mi de mai crezi în soartă Și de fapta-i gînd măreț. Iartă-mi Doamne-nflăcărarea, Dar n-ascult, că n-am să vreau Și m-apucă disperarea Locului în care stau. Și-am s-adun prin vers și faptă Tot ce-i viața de păgîn, Cîte încă mă așteaptă Ce și numele-mi îngîn. Și cu pana mea subțire Voi preface toamne-n veri Și-mplini-voi în iubire A trecutului poveri.