Mințita iubire

Te-ai năpustit ca și o fiară Și m-ai robit cu vis cu tot. Cînd mai schimbat din piatră-n ceară Ai și plecat, plecînd, socot. Și ai plecat fără cuvinte, Nici umbra nu ți-o mai zăresc, Și-am invațat că vorba minte Și-aș vrea uitînd să te iubesc. A fost minciună sau iubire Ori născociri din gînduri aspre? Ai fost, ce-ai fost? Și-n amintire Îți numeri visele-n dezastre. Sînt vorbe multe, vorbe bune, Te înflorești și desfrunzești, Dar abia chipul mării spune Dezastrul care-l pribegești. Tu joci în carțile-mi pe față Șuvița de nisip în valuri Și ploi de maluri și de gheață Se înfășoară-ncet pe maluri. Rămîi, cea-i fost, și azi esti urmă Al toamnei vis de inceputuri, Votează ș te-aruncă-n urnă Amanetîndu-te în gînduri. Apoi aruncă-te în luptă Luptînd cu ploaia de confuzii Înțelegînd privirea ruptă În veșnicia cu iluzii. Sărută-ți doar un gînd ce speră În gloria ce-ți e eternă Învingătoare și prosperă Prăvale tainica-ți cavernă. A fost minciună sau iubire Ori născociri din gînduri aspre Ai fost ce-ai fost! Și-n amintire Îți numeri visele-n dezastre. Te-ai năpustit ca și o fiară Și m-ai robit cu vis cu tot. Cînd mai schimbat din piatră-n ceară Ai și plecat, plecînd, socot. Și ai plecat fără cuvinte, Nici umbra nu ți-o mai zăresc, Abia am invațat că vorba minte Și-aș vrea uitînd să te iubesc. De crezi încă visul iernatic În palmă rămîi unduire, Eu însa-ți închin emblematic Această mințită iubire.