La hanul aștepării

Pe unde plec, din vechiul han Al așteptărilor în van M-abat din drumul meu mereu Și o pornesc, la drum, din greu. Aștept înlăcrimat ca ziua să-mi poarte fala în noroc, Să-mi cînte ceasul pe tîrziul ce nu-l vei regreta de loc. Îmi rătăcesc în ochi pustiul prin parcul veșnic solitar Îmbrățisînd mereu tîrziul și lebedele cîntă iar. Te-am așteptat în sărbătoare în dimineața aburind Și doar speranța-i rătăcire prin parcul veșnic înflorind. Să văd apusul dimineții pe raza ceții-am așteptat Și cu un strop de așteptare ca să te uit m-am îmbătat.