Daniel Bratu

Elia, mie povestile spuse de mine imi plac foarte mult, dar altora nu prea, ca nici la prezentarea faptelor adevarate de frumoasa vitejie nu s-au inghesuit, cu toata mangaierea lor sufleteasca in care erau ambalate. Asa ca am renuntat, din iarna, sa postez povestioare, ca texte. Multumiri, atat din partea mea, cat si a lui Tiberiu, pentru aprecieri.

P.S. Grisina a papat-o Gari-Gari, iar in aluat a dat iama un talhar nepedepsit. Lasa ca o voi pritoci (prisaci) eu candva (n-am dat termene), n-ai tu grija, nu scapi asa usor cu fabula aia feminista (\"Sticsul si macaroana\")...:)

Felicitări Aleksandar !

Mulți ani fericiți si frumoși de poezie, Alma !

P.S.
Nea Mitică, are har
și de are, premii sar,
nu poftește și-uite, iar
a primit Aleksan-dar.

Deși ele, “second hand”,
tot îi mențineau în vână,
mirii-au semnalat “the end”
damelor, cu altă mână.

Mulțumim, Elia. Pentru Tiberiu răspund tot eu, Daniel.
Că Tiberiu e la ora pregătirii de culcare, nu hălăduiește ca taică-său, dat în mintea copiilor de 9 ani și un pic.
Scrisorica am lucrat-o amândoi, puricându-i, în joacă, prisaca marelui poet.
De câțiva ani încerc să-i transmit dragostea de poezie. Înainte de a intra pe site aveam puține șanse, el fiind mai pasionat de cifre și logică rece (e premiant pe județ la matematică). Dar, odată cu apariția mea prin culegerile Virtualia, a început să fie interesat de fenomen. De literatură. A închegat câteva versuri. L-am ajutat, sperând ca aripile sale de poezie să nu se destrame prea curând, așa cum, din doruri de înălțimi și de absolut asemănătoare cu ale lui, a pățit celălalt fiu al meu, imaginar însă, Icar.

E clar, sunt mulți veniți, puțini aleși.
Și strugurii, din mulți culeși
mai toți dau must cu gustul zer.
Nu-i vin de-ajuns și mai deloc B.Itter.

Madim, multumesc, asa e, textul a fot construit sa explodeze spre final in primaveri de ploi, ca dorinti desfasurate in nori si in lacrimi izbavitoare. Ieri ploile inundasera strazile Iasului si departarile mele, astazi razele au batut in monitor, gasindu-si loc printre randurile tale.

Cami, eu cred ca nici un cuvant nu e de prisos, fiecare rand e o petrecere spre simbol. Candva, poate voi avea timp sa explic mai multe. Textul e ca o procesiune a decriptarii ploilor, atat din interior cat si din exterior. Elementele de legatura trebuie sa existe, din punctul meu de vedere. Sigur, se poate scrie poezie si fara nici un cuvant. Dar atfel de experimente nu fac parte din stilul pe care as vrea sa-l conturez. Multumesc pentru vizita si aprecieri.

Sa ne citim cu bine si cu drag.

Poezia ta se transforma, Gabi, are dreptate Adim, a devenit cerebrala, aproape euclidiana, cu translatii in spatialitate. Lemnul de salcam e un simbol, urna cu cenusa amintirilor si glas de parasire morometiana a vremurilor vechi.
Mi-au placut mult:
\"distanțele se comprimau pînă la implozie\"
\"întotdeauna învingător
cucul din lemn de salcîm\"
\"unde începeai tu și unde mă sfîrșeam eu
captivi într-un arc de cerc\"
\"pîndeam sezonul ploilor cu ochii închiși\"

P.S. Cred ca Adim a vrut sa spuna \"restului lumilor\", nu \"rostului lumilor\", ceea ce ar lega mai strans finalul de sfera cuprinsului si ar defini grija purtata celorlalti. Simt eu (si vaz, ca de obicei, monstruos) ca Gabi n-a vrut sa faca nici o concesie umanitatii inconjuratoare si asa ca varianta \"restul lumii\" este cea mai potrivita, asa cum a gandit-o poeta.

La multi ani ! de-acum incolo, Codrina, pe site si in poezie, mai mare surpriza a fost pentru mine decat pentru maestrul Calimero, ca pe dumnealui mereu il cheama lumea la toate sindrofiile, ca il stie vestit, dar putin beutoriu si pagubitoriu. Stiu ca in acel comentariu am fost putin rautacios, dar tu nu mi-ai luat in seama impunsaturile de bondar, mi-ai raspuns angelic, mi-ai comentat laudativ cronicuta in versuri, iar acum m-ai trecut in carticica de prieteni. Nu prea am multe daruri pe masura potrivelii sa-ti dau, poate doar cateva versuri:

Cresc iar zilele fructe, ne-a toropit lumina
si olfactiv ne-mbata cu aburi de cires,
sub umbra mainii sale ne apara Codrina
de razele-nfrunzite patrunse prin Verdes.

P.S. Am observat ca in lista de prieteni apare si un anumit „Dumitru Ciocan-Genuneanu”. Marile intrebari care s-au nascut din necunoastere au fost trecute printr-o analiza adancita cat Groapa Marianelor cu dor de nuci si s-au rasucit biruitor in concluzia desteapta ca acest izbitor de aratos prieten al tau nu poate fi decat maestrul Genu`, cel stiut de mine sub numele de Dumitru Cioaca-Genuneanu. In cuprinzatoare lamurire, aceasta prefacere a dumisale dintr-un vesnic clevetitor intr-un aprig manuitor de unelte bune de reparat tot ce nu merge si nu tresare cum trebuie, au facut sa rasara cateva ganduri betege:

Tot ciocanind cu versurile-n van
El, Gen(i)ul epigramelor spumoase
s-a hotarat, de-acum, sa dea la oase
si-asa ca Cioaca-a devenit Ciocan.

Ana, multumesc mult, vad ca ai traversat cu bine prapastia intre erotism si credinta, nu s-a produs nici un scurt circuit de la cablul electric, in schimb ti-a mai aparut o aripa spin, impotriva unui biet cuvant: „fitofag”. Eu n-am vrut sa-l pun acolo, mi-a sarit el in vers, de exotism, peste rand, nonconformist, dar nu m-a obligat nimeni, nici macar boala mea binecunoscuta, numita de cineva candva undeva „rimofilie”, sa-l las.
Fitofagul asta e un animal (aici, plutitor, solzos, nu paros), care mananca plante de le distruge, desi daca esti un pestisor cu burta umflata, ai putine sanse la iarba de la mal (in loc de mere pacatoase sau alte fructe de mare), unde arunca Evele roscovane, din erori fatale, captura.
„Florile de oarecare” le pastrez, chiar daca observatia vine tot de la o floare a poeziei solare, pentru inefabil, paradox, pierdere si cautare.

George, multumesc pentru trecere si pentru indicatia recitirii. E ca o reclama (usor mascata, ce-i drept). Nu merge „un fitofag”, nu mai „ritmeaza”. Ultimele doua strofe le-am lasat tocmai asa, sa nu surprinda, ca daca se surprinde vreun cetitor neinvatat cu sonetele, asa cum si eu sunt, se sperie si fuge de nu mai apuca sa mai citeasca inca o data.
Si, ca sa inchei cu un citat din clasici, \"George, George, clont de aur, esti tu inger sau balaur ?\".

Multumim si noi pentru prezenta ta deosebita, Cami. Noi, majoritatea, te indragim, la randu-ne, cu tot cu versificarile noastre.
Bine sa fie ! La toata lumea.

La multi ani ! multi bani si multe minuni de cantece, Levi. „Suflete”, banuiam eu ca nu ai cum sa nu fi atins de aripa de matase a Mariei.
Fata de forfecarile cinice ale lui Bogdan Geana, recenziile Mariei mangaie si completeaza. E ca si cum, pentru a nu se prabusi in flacari site-ul cu tot cu zmeul cel smecher si rau, a aparut, contrabalasand firesc, zana cea buna. Dar, suferind intru motivarea postarii, in marea sa marinimie, Maria isi lasa acoperit harul stilistic de galagia sarbatoririi celui (celei) recenzat(e). Cred ca asta si este vointa ei, asa ca nici eu nu comentez mai mult.

La multi ani ! si multe bucurii, Cristina. Am ajuns mai tarziu, drumurile sunt rele in Romania, stii si tu, iar caii indaratnici la ham (stiu mai ales eu), dar urarile sunt sincere si asta conteaza cel mai mult. Si recenziile Mariei, pe care o felicit cu mari plecaciuni, sunt sincere, sensibile si frumoase. Asta conteaza, de fapt, in primul rand.
P.S. : Cred ca in ultimul paragraf s-a strecurat o mica greseala de tipar care zguduie putin sensul dorit. Indraznesc a crede, ca si Maria, dealtfel (simpla banuiala), ca poetul este „un mantuitor al cuvintelor.”, nu numai \"un manuitor\".

Pentru a scrie cărți adevărate
și a-și lăsa mesajul curajos,
el scrie-n presă doar „recomandate”,
cât banii-s verzi și nu au prins miros.

P.S. Pe lângă această explicație epigramată, rog mult pe maestrul epigramei, Juppiterul dezlănțuit să nu se dezlănțuie și mai tare pentru că-mi permit a-i face o mică observație, la frumoasa epigramă a domniei sale:
ultimul vers cred că ar suna mult mai bine ritmat dacă, în loc de \"Și-n ziare... numai de invenții.\" s-ar scrie \"Și-n presă... numai de invenții.\" sau \"Și în ziare... numai de invenții.\".
Cu scuzele de rigoare, dacă am produs vreo supărăciune,
același cititor fidel,
Daniel

E o poezie frumoasa, fina, se simte cum calci cu talpile goale pe iedera ca pe un cablu electric suspendat deaspra rugurilor inchizitoriale intre patima, iubire pamanteana si seninatate, credinta, iubire divina.

in loc de \"Madim, multumesc tie, dar si mai mult celor care ne-au oferit prilejul de a te admira, pe tine si poemele tale.
Ca autograf meritai un 10 volume de versuri, nu un rand.\", se va citi:
\"Madim, multumesc tie, dar si mai mult celor care ne-au oferit prilejul de a va admira, pe tine si poemele tale.
Ca autograf meritai 10 volume de versuri, nu un rand.\"
Scuze, Madim (desi n-as baga mana in jar ca nu ai partea ta de vina la asa greseli provocate:)).

Madalina, Cristina, Bogdan, scuze de intarzierea si ocolirea colinara a drumului multumirilor catre voi. Viata si-a pus bocancul pe grumazul cronicarului si i-a taiat in crampoane limba apucaturii de-a scrie. Doar pentru cateva zile, insa, doldora de drumuri lungi pentru viata sigura, timp in care, ca o coada soparleasca, dorinta si putirinta retezate au crescut la loc.

P.S. Madim, multumesc tie, dar si mai mult celor care ne-au oferit prilejul de a te admira, pe tine si poemele tale.
Ca autograf meritai un 10 volume de versuri, nu un rand.

Cris, vei mai ajunge in cronici, sunt sigur, fie ele si ale nibelungilor :)(vorba maestrului Ghiocel).

Bogdan, noi ne-am vazut si in toamna, eu te tin minte, ca esti mai impozant si ai recitat mai mult si mai frumos decat mine. Plus ca la masa din toamna am sorbit si o cupa din berea impacarii, parca, dupa o aprinsa disputa pe chat cu privire la unele drepturi de autor internaut.

Ramas fara grai, onorat si bucuros de cuvintele voastre, cu prietenie si aleasa admiratie, va multumesc inca o data.

La buna vedere si citire.

Cristina (La multi ani! Elena), Codrina, Ana, Bogdan, va multumesc si va promit ca, daca veniti la urmatoarea intalnire, veti fi cantati in versuri (sau in proza)(si mai) largi si (mai) cuprinzatoare. Va asteptam, cu drag, la Iasi, cand fi-va sa fie o alta minunata intamplare de poezie.

La buna vedere si citire !

Elia, iarasi potriveala de ganduri ni s-a potrivit deodata, in asa masura incat comentariul tau, scriindu-l in acelasi timp, nu l-am zarit. Multumesc mult, strofele cronicii sunt scrise, de fapt, tot de cei carora le-au fost dedicate. Intr-o noua prezentare, fireste.
Multumesc, inca o data.

Iuliana, Andrei, Laurentiu, va multumesc din tot sufletul meu, caruia ii pare tare rau ca s-a albit, golit si prea-aplecat de-atatea rime, neapucand sa va dea replici pe masura de voia voastra cea calda si buna.
Pentru armasarul cel cu stea in frunte am pregatit un palat, eu voi sta la poalele lui, intr-un grajd, minunat de lumina sa imprastiata.
Multam, cu drag, inca o data.

Alina,

multumiri ce mi se leaga
stau ca lacrimile-n barba,
nu-mi vine sa-mi dau crezare
ca sunt viu sau eu sunt oare,

iau steluta intr-o mana
si-o masor si-o salt la luna
si ma pisc de antebrate
cu-ale mele versuri hoate.

Mai, sa-nsemn in calendare:
prima-ti stea...a ta e oare ?

Lasand gluma de-o parte, eu iti multumesc pentru tot ce faci intru propasirea pe inalte culmi a site-ului (na ca iar m-a luat gura pe dinainte). Nu, chiar pe bune, nu stiu cand ai timp da atatia altii, nerecunoscatori, \'cufundati in poezie.

P.S. Nu stiu de ce, dar parca ma simt usor vinovat de primirea saltarii in nivel. Nu cred ca la dorinta briz-brizarii versurilor m-am referit in preambul. Nici nu stiu cum se face, ca ma impiedic si-n hastemeleuri, d\'apai in prea-frumoasa arta vizuala...

Mae, multam de apreciere. Mintenas am grija si de simu\', pe care il vrei tu asa, cu ditamai S-ul in fata (in site \"balandul\" apare fara majuscula).