Edenul regăsit

O poezie care trebuie citita de cel putin doua ori. Are potential, dar se observa ca rima e fortata. Personal as fi spus \"un fitofag\". Ultimele doua strofe nu surprind deloc.

George

Hmmm…mie mi se par reușite imaginile:

Șarpele Evei mărul i-a întins
eram un arbore prea blând atunci,
crescut-au nori prin crengile prea lungi,
si-n gheața nemișcării m-au cuprins.

Albastre nemuriri în sânii goi
in ceruri si parfumuri fiecare
m-au răstignit și m-au legat de ploi.

Cu fitofagul cela ai vorbit serios sau…te-a furat rima cum zice George? În strofa a treia parcă deranjează un pic “flori de oarecare”. Nu că m-aș pricepe, e doar o părere:)

Ana, multumesc mult, vad ca ai traversat cu bine prapastia intre erotism si credinta, nu s-a produs nici un scurt circuit de la cablul electric, in schimb ti-a mai aparut o aripa spin, impotriva unui biet cuvant: „fitofag”. Eu n-am vrut sa-l pun acolo, mi-a sarit el in vers, de exotism, peste rand, nonconformist, dar nu m-a obligat nimeni, nici macar boala mea binecunoscuta, numita de cineva candva undeva „rimofilie”, sa-l las.
Fitofagul asta e un animal (aici, plutitor, solzos, nu paros), care mananca plante de le distruge, desi daca esti un pestisor cu burta umflata, ai putine sanse la iarba de la mal (in loc de mere pacatoase sau alte fructe de mare), unde arunca Evele roscovane, din erori fatale, captura.
„Florile de oarecare” le pastrez, chiar daca observatia vine tot de la o floare a poeziei solare, pentru inefabil, paradox, pierdere si cautare.

George, multumesc pentru trecere si pentru indicatia recitirii. E ca o reclama (usor mascata, ce-i drept). Nu merge „un fitofag”, nu mai „ritmeaza”. Ultimele doua strofe le-am lasat tocmai asa, sa nu surprinda, ca daca se surprinde vreun cetitor neinvatat cu sonetele, asa cum si eu sunt, se sperie si fuge de nu mai apuca sa mai citeasca inca o data.
Si, ca sa inchei cu un citat din clasici, \"George, George, clont de aur, esti tu inger sau balaur ?\".