Poezie
VIRTUALIA II spre III - 2004 (continuare)
cronica (ras)rim(elunga si rasrimel)ata
3 min lectură·
Mediu
Continuare de cuprins si un oarecare sfarsit (se va citi cu ochii inchisi si cu mintea plina de arta vizualului, din cauza de marire subita, de nivel, a cronicarului, in urma strigaturilor sale si ale corului de sustinatori si sustinatoare):
.......................... (pauza de respiratie, geana pe text, pastelata cu gratie, in care Levi da instrumental cantec la natie)
In tentativa de rotund si noapte
saritu-ne-au din cer irisi de-acvila
cand ne-a cantat Twin Peaks, doinind, Ochila,
din verdea frunza-a zborului spre Marte.
Din viitor a fost adus un crin,
un farmec tatuat pe coapsa vremii,
cu vene inundate de milenii
vandute frumusetii ei, Madim.
Chipul cioplit in versuri il aveam
ca frau incert la pletele de gand,
acum l-am si vazut, insangerand
indicii, geamanduri peste Ocean.
Din patimi fumegand zapezi si cer
in aur alb topit ne-a prins Maria
si-n sufletu-i de miezuri bucuria
salcamilor din roua si mister.
Filoo ne-a invatat sa nu oprim
si sa lasam, din tren, pierduta gara,
luand in ras octavele de-afara
ce ne urzesc zabrele prin destin.
Atat de-aproape ne-a legat de pietre
ochi pietre pretioase de lumina
lumina catifea de miere plina
lina printesa-a versului CPetre.
Apoi, cu talpi crescute in clestar
din buza uda-a cailor de mare,
zanica poeziei virtuale
ne-a condamnat pe toti la Somnbizar.
Statea pe mal cu solzii prinsi in timp,
Dgartner, umbra inca transparenta,
prin Pod, ca intr-o pestera latenta
si-a desenat calugarii pe chip.
Ne-a daruit dumbrave minunate,
aripi chemari si primaveri flamande,
Lizuca, doamna versurilor blande
si-a lui Patrocle, cum e scris in carte.
Prin locul pasilor pierduti de an
ecoul zilei a-nceput sa umble
si, deghizat intr-un parfum de umbre,
s-a reintors spre noapte Fabyan.
Floris ne-a dat cuvinte rastignite
si-n ochii ei, petale de icoana,
le-a asternut, corabii catre toamna,
sa duca frunze verzi, duios fosnite.
La urma, priponit de-o alba floare,
manzul Lvcillivs smuls-a radacina
si-n Pod, nepamantean veni lumina
din poezia clipei viitoare.
Desi nu si-au inscris in carte ganduri,
Magister, Inoni, Omer ne-au dat
fine exemple, bune de urmat,
din arta de-a citi si printre randuri.
............................ (pauza tragerii de suflet mai mare, ca Levi sa mai traga o frumoasa cantare)
Final rezumat (nu sfarsit, in care vin si explicatiile mitice, cum ca acest cronicar desuchiat, din teama de critice, cu tot nivelul sau saltat, n-a scris macar diacritice):
A fost frumos, apoi, in continuare,
dar toate s-au dezvaluit \"antart\",
precis si fara aer sugubat
inchei sa nu va fac vreo suparare.
Ca apucat pe-o dunga si de streche
se-ascunde sub coline cronicarul,
reaprinzand finaluri, cu amnarul
va arde cronici poate alt Ureche.
P.S.
\"Cand necazuri te doboara
si prieteni n-ai sa strigi,
tine minte
sfarsitul nu-i aici.
Si ce slaveai in taina
e-asa cum nu-ti explici,
tine minte, sfarsitul nu-i aici.
Nu-i aici,
nu-i aici,
nu-i aici,
nu-i aici....\"
Profit de ocazia acestui P.S. transmis de Bob Dylan prin e-mail (tradus de Undomi_el din romana in engleza si apoi in romana la loc) si spun cu drag, LA MULTI ANI ! Constantinilor, Constantinelor, Elenelor si Elenilor nostri.
0135274
0
Ca toate frunzele, twin piksele s-au aratat desarte,
Cand mai tarziu, printre chinezi, dadui de iele
Si, cum sa nu, de zborul inspre Marte.
Felicitatiuni pentru slova mariei tale.
pese: E mai frumos pe Marte decat in China!