Daniel Bratu

Culcat pe lauri, cronicarul,
mea culpa-si face-acum, nedemn
și-n limba lui de untdelemn,
își umple iar cu scuze carul:

Laura, iartă cronicarul orb
ca un Homer cu ochii în pojare,
că n-a simțit în versul tău cât jar e
și cât durut regret genele-ți sorb.

Cât despre partea închinării, însă
doar florilor de gând ne-am închinat
și limuzine fost-au doar de vis curat,
de vii în mai la Iași, vei fi convinsă.

Multumesc, Laura

Zvonuri de undeva, cândva, mai sunt
prin tulnicele nopților spre iarnă,
când fulgi de tei, plecate urme, toarnă
solfegii parfumate-n cânt demult.

Sunt decorate zile cu adus
aminte de culori și aer, spire
învârtitoare-n vers, dar, de uimire,
ne vom uita ce-am fost și ce am spus.

Așa că pete-am încercat, având
cronicăresc îndemn, să scot în lume,
puncte de vis și linii arse-n brume
ce ne-or pleca, apoi, cândva, din gând.

Mulțumesc, Dana

Bogdane, de grozava spaima-n zare
in dosul palincii m-ascund un pic
si-astept o primavara, din buric
sa ne ademeneasca domnisoare.

Si daca tot vorbesti atat de chin,
te-nvat, in graba, simple tratamente,
ce nu le intalnesti, literalmente,
decat intr-un vartos pahar cu vin.
.....

Claudiu, Virtualia te-asteapta,
ca ai plecat cu Muntele Vrajit
si ne-ai lasat coline de-ngrijit.
Carari sunt sapte, care e cea dreapta?

In grele drumuri, viata urca fum
si cate brate sunt, sa ne cuprinda
pe toti ce-am fost atunci, ca-ntr-o oglinda,
ar strange tot de visele de-acum…
.......

Maria, stiu ca mult de spus poveste
despre ce-a fost atunci mai e, de-ajuns
n-am socotit nicicand, cu suflet uns,
ca voi putea sa scriu vreodata peste.

De scoateri evidente mai e timp,
in urmatoare doua episoade,
doar ca durere grea in piept ma roade
ca n-am s-ajung cat voi sa ma risip.
.......

De Adrian-Adim e-acela care
ma lauda, atunci cutez si eu
sa cred ca l-am cam prins pe Dumnezeu
de un picior si barba sa fuioare.

Si incantat, cand, ca o baclava,
maestrul cu sonete-n aripi lasa
cuvantul sau de lira generoasa,
nu spun decat, cu stima: „Chapeau bas!”

Multumesc mult, cu drag, prieteni

Eseul palpita prin focare de scena, e viu si misca odata cu poetul recenzat. Imaginile se succed frenetic, compun boema si o lumineaza atat cat este necesar sa o intelegem. Mici reflectoare de gand vizeaza colturile scenei.
Multumim, Maria!

Fagurii-n capastru miere
Leaga ochii, fir cu vant,
Iconita de-nviere
Naluceste sub pamant.
Tu, ca ingerul de aur
Obosit de-atatea scrieri
Balansoare, ca pe-un maur,
E-acum clar ca te-au, de vineri.
Rand pe rand apun stelute, tu straluci prin mandarine
Toate fetele `naltute s-or uita in sus, spre tine...

La multi ani Andrei!

Cu aprecieri si prietenie,
Daniel

Dana, daca spui tu, inseamna ca asa e, era si va fi. In nemernicia mea, bantuit de aburii sezonului de toamna - iarna, ca un lacom prea insetat, am confundat 2 vrabiute zburatacite peste Bahlui cu dragele si de netagaduit ale tale gemene babute. Eroare dedalius est.
P.S. Pe coperta primei mele carti (peste vreo zece ani si un pic) voi scrie apasat, compensatoriu si cu drag: \"Lauda tuicii bihorene, ca de la ea toate ni-s\".


Maria-Magdalena,
te-asteptam
cu-al tau accent, mai grav si plin de vers,
sa dai in Iasi cu pasi din al tau mers
dar si in mai de vii ai loc pe RAM.

De-aroma ta, poetii doritori
se-nscriu de-acum in cozi de asteptare.
Eu, lista cum o fac, pe fiecare
ii trec mai jos pe ei, zei muritori.

Asa ca de-ar ploua cu pietre-n geam
noi te-asteptam, cu genele mai ninse,
iar teii nostri, frunzele prelinse
in mai, de-acum, vor spune cum plangeam.

Fluent, aproape de intrare in marea amintirilor, fluviul cuvintelor straluceste in reflexiile fulgilor topiti, care umbre am fost. Atmosfera e vie, parca se picteaza o inima pe dinlauntru, culorile abunda, vedem si solzii si acele, momeala de pruna cat gatul in ochi, simtim goarnele de vapor si ne orbim flash-net-ati de farul alexandrian al Boltelor Reci. Talentul literar al Florinei acopera, fara putinta de tagada, undele-randurile epistolare, reinviind plasmatic.

O singura obiectie: nu eu am recitat din poeziile lui Nexus, din cate tin minte, parca Mircea (ei, da, tin minte putin, ca de-abia citind aceasta scrisoare mi-am dat seama ca am fost si eu prin Acel Pod. Luat cu urmele intamplarilor de-atunci, eram doar un ecran cu vise. Din scrisoare, insa, rezulta ca am fost pe-acolo si, nu numai atat, ca am si exagerat cu spusul poeziilor. Multumesc, Florina, las si pe altii data viitoare :). Din cate mi-au revenit in memorie, in seara aceea am citit, pe langa cele amintite deja repetat, parodia de parodie a lui Laurentiu Orasanu - maestrul Ghiocel.) Nu de alta, dar se supara Mircea si pletele sale ca m-ai confundida cu dumisale.

Multumim, Florina

P.S. Cronicarul Urecheat carele am incercat sa fiu se mira de greseala izbandita crancen ot domnia sa, intru inceperea cronicutei sale cenacliene, ca buchiseala zadarnica si de chichirez geaba isi da seama ca va duce, dupa citirea cuprinzatoarei si luminatei epistole bordieene.

Alina, da, cred ca a fost o buimaceala plutitoare, un magnetism hiperbolic remanent, pe care toti cei de-ai nostri, veniti sau asteptatori, l-am simtit. Multumesc.

Dana, multumesc pentru darurile tale si pentru curajul tau de a calatori ingemanata cu atat drum si atatea ore, prin munti. Curajul tau a insemnat rasplatirea noastra cu aer cat pentru milioane de zboruri.
P.S.1 Sigur erau doua babute? Si gemene? Si de 83 de ani fiecare? Sigur sticlele de palinca nazdravana, aduse noua si maestrului Silisteanu, erau pline ochi in Gara Veche - Iasi?
P.S.2 Sigur a fost cum ai spus. Le-am vazut si eu pe gemene, duminica dimineata, pe o aripa de avion mig, infipta langa Bahlui de vreun an.
P.S.3 Duminica dimineata era?
Multumesc, cu drag :)

Bogdane, multumesc pentru regretele tale tardive si pentru ca am scapat ocazia ca macar pe tine sa te binedispun (pe ceilalti i-am dispus cam rau, de exemplu, pe Azrail l-a prin curentu` langa usa si a racit). Iti faci cam multe procese (de constiinta), asta-i drept, dar noua tare ne-ar fi placut sa te vedem si sa te auzim recitand solemn si dibaci si povestind despre mar amu`cine stie cand. Poate bati un drum de Revelion, ai vazut ce a scris Alina deasupra noastra.



Partea a II-a (\"Podul de prieteni\"), din motive tehnice, se amana pentru maine, 26.11.2004. Scuze din patea cronicarului Urecheat de alte preocupari.

Cu verbe de sinteza aromitoare, articolul se construieste parca singur, prin colturi de pagina mustesc ironii subtile ascunse de reveniri matasoase, se simte atmosfera doinitoare din sala, caldura inimilor. Ceea ce era de remarcat se remarca, atat cat trebuie, cine a cantat, cine a recitat, cine a racit si s-a scurtcircuitat (pozitiv), nimeni si nimic nu este uitat.
Multumesc si eu cui i-a mai fost multumit dar, in special, celei care a facut posibila aceasta continuitate a magiei, Alina Manole.

Maria, episodul pilot iti multumeste, cu drag, tie si luminilor tale.Sensurile sunt de-abia la inceput. Sa vezi ce de zurgalai o sa bata colind anticipat la Bolta rece.

Sorine, supernovele si-au dovedit mica anduranta in fata sagetilor albastre, asta este. Va asteptam, cu drag, alta data, cand va fi sa fie mai de repede.

Laurentiu, multumesc asteptarii tale si liternautului cu gand bun carele esti. Cu acelasi drag, inmultit in km-atlantic.

La multi ani, Dana! fericiti, imbelsugati cu versuri dragi noua.

Maria, Dana, Sorin, multumim si va iubim.

Bursucela, bursucela
Ursitoarele-ti tin schela
Rodul toamnei prag sa-ti cada
Sanie topind zapada
Unde calca urma jocuri
Catarate arde-or focuri
Emisfere de lumina
Lasa-ti-ar ingeri sa vina

Cu drag, Daniel

Magdalena, Bianca, Sorin, multumesc mult pentru gandurile voastre, buchet langa versurile mele.
In viata sunt momente de cumpana fantanii. Asa cum banuiam, spatiul asta virtual aduna ciuturi de raze si izvoare de apa vie. Multumesc, inca o data, prieteni.

ce-i pasă gardei
la sol de mașină
ce-i pasă Magdei
că nu e lumină

ce-i pasă pietrei
că arcul se rupe
ce-i pasă Petrei
c-o mângâi pe crupe

ce-i pasă stelei
că saltă-n oglindă
ce-i pasă Elei
c-o fac să se-aprindă

ce-i pasă ploii
că-n abur e toată
ce-i pasă Zoii
c-o culc lângă roată

ce-i pasă tinei
de urma cleioasă
ce-i pasă Zinei
c-apăs și m-apasă

nu-i pasă n-o doare
nimănui nu-i mai pasă
că mașina mea moare
chiar în drumul spre casă

că rămas fără frână
în plin bulevard
am ajuns doar c-o mână
să mă sprijin de gard

și din cel ce eram
pe cinci roți plin de vervă
sunt acum un sărman
pe o roată-n rezervă

Pe gardul strâmb, scria demult
de se-umezise șpaltul:
“ce-ți pasă ție, chip de lut,
dacă-oi fi eu sau altul?”

La multi ani, Ina Scaietina!

Marie, calde multumiri!

Multa bucurie si ani frumosi de poezie, Visatorului!

Multe multumiri Mariei, pentru relevarile de vis!

La multi ani si azuriu de petale sa-ti parfumeze viata, Monica

Maria, multumim trandafiriului tau suflet

Vali, multi ani si frumosi! Cat Turnu Chindiei si peste, la umbra castanilor copti.

Maria, multumim pentru darul din pagina si harul tau.

La multi ani, domnul Tudor Nicolae! si metafore inmiite cu fericite clipe.

Felicitari, Maria, pentru reusita bjuterie de ganduri si armonia lucida a prezentarii.

Rudy, multumesc, n-am urmarit o surclasare a versurilor originale si nici nu cred ca s-a produs asta. Impresionat de intensitatea dragostei trubadurului pentru \"cea minunata\" si de povestea tragediei sale, am incercat o continuare a tangoului, o transpunere si alternanta a planurilor, urmand prozodia originala, mai mult cantand versurile, decat scriindu-le. Nu prea mi-a reusit textul si a iesit putin cam morbid dar, vorba unor exegeti literari, poate ca il \"mai lucrez, sa-l fac bun\".

Multumesc inca o data,
cu prietenie si permanenta pretuire a harului tau poetic,

Daniel

La multi ani! Michel, tie si viitoarelor tale volume de ganduri.
Felicitari Alma pentru idee si realizare, felicitari celor care au contribuit la implinirea acestui frumos tort aniversar. Parca putina frisca (usor alterata - de-a noastra, de la magazinul satesc, deh) nu i-ar prisosi:

Mi-era poftă de-o carte-o închid
Ieri o curea cu vopsele de sfoară
Cuțit ce e gândul cojit de pe zid
Hohotește-n măsele și-mi zbiară:
Ești o bestie cântătoare pe-afară
La ce bun la ce rost să-ți deschid?

Mi-era poftă de-o carte-o arunc
Atâtea cuvinte gravide-n podele
Rup lemn cariul e încă un prunc
Trenă de morți împletite-n zăbrele:
Ieși bestie mă strigă de-ajung
N-ai pașaport de umblat printre stele!

Observand eu, cu mare durere in suflet, ca maestrul meu de epigrame nu a luat in seama acrostiho - catrenasul meu omagial, incerc sa revin in atentia acestui Sfant fara prihana cu inca o incercare laudativ - parci(ar)monioasa:

Geniul sau istet, nativ,
Epigramatic se-ndreapta,
Numai ca da, selectiv,
Un raspuns...la Sfantu`-Asteapta.