Poezie
VIRTUALIA III spre IV – 2004 (partea a II-a)
www.agonie – cronică.ro (Podul de prieteni)
4 min lectură·
Mediu
Intrați în Podul frunzelor de vers,
cuminți, ne-am așezat pe scăunele,
oprindu-ne suflările rebele,
să-nceapă Alma unduios demers.
În snop de ecusoane sprijinită
hârșeala secerilor prinse-n pârg
s-a lăcuit podelelor de sârg
amestecat cu Flori de dinamită.
Prăjite cât răbdările-n ceaun
gâtlejuri finisate trăgeau dușcă
prin sticla grea din care pruna mușcă
de gradele sub unghiuri ce supun.
Deschis-a ușa Liviu Apetroaie,
cu umerii-i de stâncă, rafinați,
și-n tripticul îndemn de „Continuați!”
ne-a mângâiat pe cefele de ploaie.
A mai venit apoi, adânc în ton,
acel Poet ce Adi Cristi-i spune,
sub plapămi de cuvinte să ne-adune
și să ne dea ghes spre Symposion.
Din index mers-a-n microfoane probă
batându-ne ca-n inimi un pojar
de-a fost chemat, cu zbuciumu-i de har,
maestrul Silișteanu să dea vorbă.
Când vocea lui plecat-a ca din tun,
au început să latre câini pe-afară,
ca după drumul lung, să nu-l mai doară
că-i singur al său suflet de alun.
S-au relansat lansările de carte
cu Teea și Michel în bestiar,
cu Adi Erbiceanu, și-ncă sar
și-acum, în poduri, gânduri de departe.
Cât așezarea a durat, firesc,
n-am prins cât, cine, cum se mai lansează,
doar că, la ușa lunilor în fază,
munți literari din site-ul ăsta cresc.
Se luminase Podul, din coloana
de miazăzi, vopseluri de alean
reîntregeau copila lui Ștefan
din alți copii, de-ai dăruitei Dana.
Din roșu, verde parcă-ar fi trădat
oranju-i, portocală de colecții,
pe-albastrul violet cernea direcții
prin curcubeu, Linea, zbor înalt.
De dragoste, nelimpezit vulcan
globulele de lavă dulce-amară
le prăvălea pe tâmple de chitară
vrăjitul blând uriaș, Leviathan.
Cuplând cafele de parfum, cu anu`
electricelor voturi calapod,
prin fin vers ne-a desăvârșit, în Pod,
Florina-Daniela Bordieanu.
Apoi doinit-a Alma-n microfon,
când singuratic l-a văzut că plânge
cu versul trist de herinean în sânge
(prea sus pentru al nostru-auz afon).
În timpu`-acesta se serveau prin sală
prăjiturele parfumate-un pic
și, metaforic doar, dintr-un ibric,
turnau palincă doi, pe burta goală.
Armonic încadrând mister în ram,
vorbit-a cu fum arsul de magie -
Cocorul Alb plecat din pribegie,
să-alunge norii gri, de-unde eram.
S-a fost deschisă larg poarta-n lumină,
în cântec ni s-au îndulcit urechi
și-am devenit cu toți Mitruți – perechi,
plutind pe norișori de viață lină.
Simona Marcu ne-a făcut spital
din ochii-i mari cu second-led, felină
ce a băgat pe mulți în carantină
iar pe-alții i-a gripat tot dând din voal.
Cu pași mici, plutitori ca în pliante,
a balansat spre noi cuvânt mascat
și Gabriela, gând aqua-planat
înspre fumoarul logicii dansante.
In pauza, apoi, flacăra spin
s-a învârtit, prin fața noastră lungă,
în unduiri de pași călcați la dungă
și roșu tropotind, câte puțin.
Pentru că Alma l-a citit din carte,
s-a-nverșunat rău Andu Moldovan
și-a pus-o de-un montaj bacovian,
de ne-a turnat în plumb, din parte-n parte.
Pe aripi îngerești însă ne-au dus
Maria și cu Floris, din iubire
de ele și de noi, care-n neștire
ne levitam cu-al lor poem, mai sus.
Strâns de șoseta cu idei și vise
s-a descălțat, în Pod, Petrea Ștefan
și-apoi s-a aruncat către Ocean,
la braț cu trei sirene interzise.
Trimis de Silișteanu-n buzunar,
Parffy ieșit-a proaspăt la lumină
de reflector, turnând o figurină
de ne-a făcut să-i recunoaștem har.
Intrat, imaterială rugăminte,
în liniștea de volatil ulei,
a pus pe reci efemeride șei
și vertical s-a spus Șerban Axinte.
Sărutul karmic, alezaj în x,
l-a simulat, cu patos, bardul Mircea,
cu aripi în oglinzile de-a cincea
piatră de lună, inimă - punct fix.
Așa că s-a-ncadrat ca o minune
perfectul recital de fete-flaut
ce a urmat. Prin Pod Pogor mai caut
și-acum privighetori, în cap să-mi sune.
După ce-am tras în piept sunete-ozon,
șarmanta Pavelescu Ștefania
și-ai ei colegi ne-au recitat poezia,
grafie de-al lor suflet francofon.
S-au spus apoi, alternativ, povețe
și versuri pline de-ndemnări la post,
scrise de cei ce-n sală nu au fost,
deși noi am fi vrut drumul să-nvețe.
S-a recitat de-Anton, de Ghiocel,
din Filip, Tristian de pus la rană,
din Nexus, din Adim și blândul Geană
din Dominique, Virgil, și-alții, la fel.
(De remarcat, aș remarca, în pripă,
pe Silișteanu-n vervă de oțel
și-i dăm în dar un sfinx de caramel
și floricele de rusească gripă.)
S-a poezit la istovire, ce
urma să poezim și altă dată.
Și stoarsă, adunarea-nfierbântată
din Pod s-a scurs spre Bolta stelelor,
re ce…
(va urma)
0145569
0
BG
![](\"http://img.photobucket.com/albums/v376/Linea/portr_jap_compoz1111.jpg\")
