Daniel Bratu

Ela, multumesc,
textul-pastel fotografia orasul, dar peste Iasi s-a asezat zapada acum, e alb stralucitor, fulgii sunt amestecati cu gheata, nu e al raului sonetul, e unul senin, al constatarii,
ca răul nu-i bine, ca ingerii nu sunt mascarici, ca mascaricii niciodata regi,
ca lumea-i departe, se-mparte,

Ela, multumesc din nou,
felicitarile si admiratia se cuvin nu mie, ci Ancai Anghel Novac si redactiei liternet.ro, precum si celor care au reusit asezarea de anvergura in pagini de antologie a unei parti din poezie.ro,
si tie, bineinteles, pentru prezenta in antologie si gandul generos exprimat aici,

Ioana, multumesc,
comentariul tau poate fi dat exemplu de talent si bun simt multora,
din punctul meu de vedere (si nu numai al meu), textul nu este “greu”, a si fost \"explicat\" anterior,
impresia de ruptura apare, ai dreptate, dar dupa al patrulea vers,
exista apoi o aglomeratie de simboluri in trei versuri (“trecute peste frunte de sare meduzele/ brumelor ascund clipele ridurile tăcerea/ își ard umbrele de ibis prin incizie dimineții”), sugerand incordarea, compresia orelor diminetii, intre noapte si zi, intre anotimpurile sinelui,
fluiditatea e inlaturata, aparent, tocmai prin utilizarea neuzuala a juxtapunerii, ca procedeu (alaturari fara cuvinte de legatura) de dublare a sensurilor,
ultima strofa e o concluzie, se leaga si cu titlul, asa este, impresia fiind indusa, imagistic, si de acel flash-back solar,

Hopa … Bobadilu`, multumesc brazule,
in text era vorba de ceai, nu de palinca,
dar aburii din launtruri, cu pofta pornita, probabil, te indeamna si aici la \"deja celebrele\" clownerii,
nu e palinca, nu, Bobadile, nasul tau s-o fi lungit el, dar e tot astupat,
insa o dusca iti pot da,
daca imi promiti ca vei canta (nazal sau nu) la alta masa (text),
“noua” o sa ne mai “zici” si alta data (te credem asa, impli(ti)cit),
ca doar esti simpatic, ce mai,
ok?

Felicitări lui Radu Herinean, editorilor, precum și celorlalți implicați in aceasta realizare,
mulțumesc și onorat pentru includerea in acest \"prim val\"

Bogdan, multumesc,
firesc, dupa atata travaliu, ma asteptam ca textul meu sa aiba parte si de (Bogdan) Sevra, je merci, :)
zvacnirile mele stilistice iti transmit si ele ca asa e, a la travaille comme a la tramvaille, cu un picior ramas pe scara

Daniel, tizule, multumesc,
nu e nevoie sa te scuzi, daca ai inteles eronat un text, un profil,
cu o \"privire scurta\" era normal sa se intample asa,
in privinta sfaturilor, \"hai, ca ma\'c ane\" :),
cu stima re(loaded),
foc la ghetre, pe

domnule mihut, multumesc,
consider ca
- \"ambiguizarea\" e doar aparenta, nu si \"fortata\", presupunea doar cunoasterea unor simboluri;
- sunteti prea generos cu ultimul fragment al textului meu;
- poate ca n-ati gresit cu acea caracterizare a raspunsurilor mele precedente drept \"iritare\" (normala, dupa genul acela de comentarii neargumentate, in care \"fierea\" balteste);
- sigur v-ati grabit cu interogatia retorica, presupunand infatuare (nu \"imfatuare\", daca imi permiteti corectura), precum si referitor la eventuala \"punerea la punct\" (m-ati fi inteles altfel daca ati fi citit raspunsul meu, incluzand si modificarea textului, la observatia, pertinenta, din comentariul lui Dinis Adrian);
- nici eu nu am \"pretentia\" de a fi citit de catre dumneavoastra, dar fiti sigur ca daca veti mai trece pe la textele mele, nu va fi nici un deranj

Silvia, multumesc indoit (de doua ori adica), pentru cel de al doilea comentariu,
iti accept scuzele,
parerea mea e sa nu te mai \"trezesti obsedata\" si ...atat, iar de celelalte \"clisee\" ale tale nu numai ca eu \"nu am timp\", dar ma intereseaza cum nici nu gandesti de putin

rasp.uns

Sorine, multam de al tau comentariu re-postat, ca frica mare imi era de necazul re-postatarilor de alta dat`, si anume ca nu isi pot lua la subsoara comentariile de mare aplicatiune navala, care le-au facut cinste la vremea lor, vremea bulboanelor, inundatiilor,
si, era sa uit,
salutari lu` Nicu`
cum pentru ce?
pentru nevasta lui Golea
“- Pentru vaporasul nud!
- Pentru strecuratoare!
- Pentru Nil!”

pentru sa, hop-si-asa :)

Ela, multumesc,
analiza ta e profunda, expresiv-luminoasa si trece prin “foile de plumb”, ajunge in spatiul acela dintre lumi, la dezordinea captiva inghetului, la re-apropierea de forme translucide, reminiscente, la catharsisul fantomatic al simbolului selenar de intelepciune -ibisul, la foarfecele divin separator al zilelor, la instabilitatea vegetala - grauntele, alternanta surprinsa ermetic in piatra, subpamantean, odata cu greierii, ca triplu simbol (viata, moarte si inviere), inghetat, fotografie “fosila” (cantecul lor a fost “inutil”, “in pustiu”, deci “baladele” lor sunt un tic, care “trebuie sa taca”, ), totul inchis in matricea sinelui, dedublat (“…irisul meu stâng va fi îngropat/ în celălalt pliat tot stâng...”),

Adrian, multumesc,
cred ca ai dreptate, nu stiam ca expresia e asa utilizata in site, imi pare rau ca nu m-am oprit la timp, macar eu, daca altii spui ca nu, cu utilizarea “cliseului”, am scos acel “tac” din final, pentru ca poate exista si implicit si da valoare mai mare celuilalt sens al lui “tic”

Silvia, multumesc,
imi pare rau ca ai ajuns asa greu la ultimul cuvant din primul vers, imi dau seama ce eforturi ti-au trebuit pentru lecturarea intregului text, chiar daca ochii iti erau deja familiari acelor “clisee”, dupa cum bunul tau simt de observatie s-a lasat exprimat,
oricum, pentru ca n-am mai avut timp de citit ce se scrie prin site in ultima vreme, iar ceea ce scrii tu, cu atat mai putin, te rog sa faci o lista de cuvinte, incepand de la “ma” si pana unde consideri, sa stiu si eu (si ceilalti, desigur) daca scriind vreun text in limba romana nu te plagiem,
“of” *
*(pauza de respiratie - Silvia Caloianu)

textele se imbina frumos, dinspre Normandia vine verdele padurii de Scissy si sfintenie cuminte in forma de inima – insula, batand amplu, cat pentru un continent,
poezia-motto are picur de rasina calda, parfum de liniste,
din Iasi, bucurie si precizie domoala, amanuntul pasilor, jurnalul unei zile de calatorie spre sine de prieteni cat viata, umor sfatos, pe-aproape de rotundul hazului humulestean,
pentru un om spiritual, vesel, ingaduitor si deplin intelegator cu “incapatanarea” noastra de a vorbi aproape numai in romana, cald la suflet ca zilele toride ale unui august aproape de noi, asa cum a fost in zilele acelea Nicole, asa cum sigur este de acum pentru totdeauna, firesc primind anii multi si frumosi care se vor aduna, noi alaturi, chiar daca mai departe,

La multi ani, Nicole!

Citindu-i poemul, cu tact (zis măsură),
găsit-am în verbe a lui parte rece,
revolta-ncruntată, metafora dură,
și colțul ce-l calcă, și vremea ce-l trece

pe puntea-njurată și condescendentă
a lumilor care îl țes, ipocrite,
din ego-uri duse pe râuri de mentă
în teanc de dosare cu pești în orbite.

Își strigă în versuri tot negrul din sine,
dar mâine, albit, confundat cu-o hârtie,
va sta într-un raft cotropit de aldine,
la fel ca și cel care sigur nu știe…

că viața e-un semn pe un drum spre niciun`e,
când pe ultra J nici un punct nu se pune.

ca un vechi admirator ce ma aflu al versurilor ted-iene, admir si aici metaforele flacara-snop, patosul poetic, poezia nucleara, de o concentratie incredibila,
insa cred ca e pacat ca sonurile sa fie sfartecate,
de aceea propun o varianta (cu foarte mici retusuri ale originalului), in care am introdus in distih inca o rima si amincercat pastrarea ritmului si accentelor,

\"în frig, sunt actor ducând roabă


stau la gura sobei ca sub reflector teracota-i spartă cerul căptușit
iernile din flăcări adumbrite dor sau iar cântă hornul umed-răgușit

îmi deșir tăciuni albastriti prin ochi din imagini nopți norilor mei verzi
și-mi miroase-a nuci și-a mere-n deochi frigul copt în păsări prinse prin livezi

cocoșat precum roaba veche-n drum îndopând hambare de-aer cu nimic
m-am dat pradă-n sine arderii postum mi-am croit visări de blond alambic

topit și-ntregit mai pur m-am pătat doar cu sânge proaspăt și greu de licornă
lepădat-am umbre de prăsilă-n pat jupuindu-mi candid pielea mea diformă

dragii mei strigam dinspre casa goală tare-aș vrea din vin numai vin să beau
eu ieșind să-mi spuneți doar o bună seară să n-aud cum crâncen înjurați că stau

poate dinții mei aținând vătraiul ce n-a scormonit v-ar uita de tot
poate brațul meu lemnelor ca paiul mai uscat să-l car și ca el să pot

de prin buzunare bomboane cu rai scot candia neagră și iad caramel
din mantaua-mi fără copci mălai mi-ar ieși pe gură și-un cap de cățel

hai râdeți actorul mirați-vă coada
vă car în cuvinte pe scenă zăpada\"

Dana (Linea), multumesc,
tacerile noptii, ascunsul lor, au invelis de catifea, iar noiembrie – decembrie aduc promoroaca,
sub cupola de gheata, refrigerate, poate ca iubirile se pastreaza mai bine – e o fata a textului, din cele trei, frumos intoarsa in liric de catre tine aici

Ela, multumesc,
luna adulmeca pamantul, cu ochii spre stele, ceara din urechea ierbii e din gheata, stralucind in galben de luna, ai prins frumos/”in scrinul tau de abanos” fata textului dinspre pastel (sonetul subtitlului),
insa,
- rima ultimului vers din a treia strofa nu este „tine” („centru/pentru” - rima este incrucisata), este chiar „pentru” – aici se face legatura cu titlul, a carui continuare nu e in subtitlu ci, dupa cum am scris in comentariul anterior, spre Clayderman (Balada pentru Adeline), apoi punctele de suspensie nu incheie strofa, ci trimit spre continuarea ultimelor doua versuri („…pentru…/ când își saltă-n geamuri”) – din acest motiv acel „cand” nu l-am scris cu majuscula pe initiala,
- \"când își saltă-n geamuri poalele\" – trimiterea e multipla (poate fi noaptea care isi salta poalele, poate fi altcineva – v. titlul), de aici a plecat textul, de fapt,
- pentru asa zisele rime facile (cred ca din cauza asta acuzi rima „lungi/nibelungi”) discutiile sunt in foarte mare toi, in general, chiar si eu am facut observatii de acest gen altora, ca intr-un joc gen „vulpe-vanator”, dar in acest text, „rimat” poate prea divers (diversitate „enervanta” pentru unii), rima aceea rezista, ai incredere in mine,
-„băl-toa-ca-ce-ții” – ai dreptate, e cacofonie (sau „cacefonie”), poate ca voi schimba, mai tarziu, dar aici „greseala” nu era intamplatoare, avea un rol de legatura apartinand uneia dintre fetele textului („dosul sfintilor” - „curbura”)

Dorin, multumesc,
mai ales ca a ta erata mi-a „lungit” un pic sirul comentariilor,
daca replica ta era un pic mai melodioasa in distihul al doilea, poate ca „mi-ar fi fost de somn”, intr-adevar :) (cred ca n-ai vrut sa rimeze „ape” cu „noastre”),
oricum, ca parodie e destul de reusita, felicitari si spor,

Bogdan, multumesc,
dar n-am inteles, din comentariul tau, despre ce „bard redutabil” e vorba si, mai ales, ce legatura e intre acesta si musai lipsa de „arabescuri”,
daca ai „ametit” e bine (unii dau bani pe alcool sau droguri pentru asta si isi mai si strica organismul), poti intra mai usor in acea vestita „transa poetica” :),
iar despre Foarta, uite, iti „vand” un secret, dar te rog sa nu mai spui nimanui: textul asta l-am facut impreuna, adica eu am scris doua sonete, el unul (a vrut sa intre si Macedonski in „gasca”, dar l-am refuzat demn), apoi am amestecat cuvintele intr-o palarie cu bor si am extras fiecare cate un cuvant, cat sa incapa intr-o singura forma…normal sa te ameteasca :)

Dana (Musat), multumesc,
mie imi place sinceritatea, deci m-a incantat si comentariul tau, mai ales ca imi da calificativ de trecere,
o alta bucurie pe care mi-a adus-o comentariul tau a fost ca mi-am adus aminte de Eminescu, mai precis de cateva versuri, in varianta Mondial („Abia atingi covooorul mooale,/ matasea-ti suna sub picioooor/ si, de la crestet pana-n poale,/ plutesti ca visuuul de usooooor…ooor – bis)
corrrect! :)

Alina, multumesc,
pasii tai-cuvinte au miere pe urme,
iar soneto-balada mea cu dedicatie te invita la vals,
chiar daca s-ar supara si Clayderman si Macedonski, deopotriva,
si altii, printre care eu nu,
incantat

ora, timpul, iubind diversitatea, ingloband, protejand transformarile ca pe propriile terminatii (“ora aceasta mă iubește pentru că sunt verde și ea nu poate atinge”),
ora, impersonala, teritoriu neutru dominant, cunoscand din sferturi intregul (“pentru trupul meu ora nu are decât patru unghiuri/ mă arcuiesc cumva să pot lăsa în pace minutele”),
ora de santal, esenta a esentelor, panaceu si refugiu stabil, cu acces neaparat imperial (“ea știe numai atunci pot fi ziua noaptea sau chiar anul dragonului”),
ora grijulie, mai tandra ca o “mama buna”, mai curata decat un ochi de copil, mai aproape in zbor decat pasarile, ora care insa nu poate (si nici nu vrea) ascunde “amarul” (“…mă primește la o cafea neagră deosebit de amară/…/ este mai tandră decât mama iubitul copilul/ sau pasărea cu pene violet”),
ora, sfatuitoare, prietena aproape de orice moment al iubirilor pribege (“mă ceartă adesea că nu îmi găsesc în ea tihna și nu adorm decât/ atunci când omul acela închide toate neliniștile în altă inimă”)

tacerea orei, insa, trimitind spre incertitudine, cautare, creatie (“când tace ora îmi lasă cerneală foi și un chenar în care fac rotocoale”),

ceea ce si aici intalnim, in ora oglinda, construita din ape absorbante, odata cu nuanta de frig, cerebrala, a constientului, poate prea dominant

aici versurile sunt ierburi cu gura flamanda, au porii deschiși, cuvintele-s capăt de buze arse, țipând o altă cântare-a cântărilor,
tablouri de foc atent construite, erotism în simbol și atmosferă, cuibărit la granița “explicitului” cu referințele biblice,
combinație fecundă a rimelor cu versul alb, frânturi de sonuri în interpretare înaltă,
drum de urmat, mai înalt

Observații: - aceleași probleme de formă - “rimelările” (exemple: “arcuită”/ “nebănuită”, “renăscându-l”/ “născându-l”), aliterațiile, foniile curioase („cu regi”) sau cu-co („cu colțurile”), excesele genitivului si gerunziului etc. etc.,
- începutul și finalul bine respirate poetic își pierd suflul în zona de mijloc, de unde propun eliminarea discursului “regeluitâmplar”, cu tot cu “stelele\" lui \"de pe centură”
…

Ela, Maria, va multumesc,
analiza complexa, specifica voua, lasa putin loc de alte cuvinte, comentarii, chiar si de-un rand,
poate doar pentru unele accente despre nuanta erotica a volutelor (\"Passion\" capata incidenta si de aici), mitul arhimedic rasucit (\"noli tangere circuleos meos\", in alta varianta, mai dura, \"nolite turbare circulos meos\"),

textul e scris intr-o vreme a refluxului, pe cand nisipurile strangeau cercuri, miscand corabii spre interior,
cu universul ramas nemiscat punctelor sale de sprijin,

Ela, ai dreptate, am ascultat cantecul, mai tarziu, multumesc, inca o data,
Maria, genul acela prozodic nu l-am inventat eu, desi mi-as fi dorit (ca si Liviu Nanu, de exemplu, sunt un admirator al \"rimelarilor\" lui Serban Foarta), aprecierile tale ma coplesesc, ma imbraca in auriul sufletului tau ca pe un paun intr-un lan de grau cu miros de paine coapta, multumesc, din nou

combinatie de \"Scaietina\", “Adam`s Family” si “Soacra cu trei nurori” (aici una cat trei si-un pic), textul ofera dubla lipici de umor fascinant, carele urcator pe trepte coborate spre cel negru, da` bine colorat, pocneste din toate partile si pe la cusaturile fara cusur, intr-o alternanta la putere de netagaduit a exuberantei genetice cu poale-n brau pana la planificarea cu zgarci si trichina in coada,

sceneta cu galerie de personaje tipice:
biata mama soacra, cea atat de-asteptat trecatoare, smulsa de langa Ozana lui Creanga, facand figuratie de la distanta, cu “inima aproape exploadată” si pile la preot (“și-a terminat concediu și te asteaptă cu mare nerăbdare când o fi nevoie la o adică”), dand imaginar cu susul inspre josul capului,
tata socru “betivan ratat” si “curvar”, dar nu complet ocolit de sansa (“l-o călcat căruța da\' numa cu roatele din față”, “neocupând nici ca spațiu cine știe ce”),
Vasile - sotul cu gena pleostita (“prost ești mă că așa te-a făcut cin-te-a făcut”) si ochii “infundati in gaoaza”,
intratii in pomelnic Cateluta, Titel, Costica, Coculeana, tanti Anica (cea care, drept supliment la trichineloza, a asteptat si a primit si un supliment de injunghiere de la badia Iordache), “neam de traistă și sărăntoci”, musafiri neinvitati decat de tipetele porcului la fatidica pomana,
porcul – trichinelos, turnator si generator de ... cheltuieli suplimentare (“țipănd jigodia nu l-ar mai înghiți pământul atât de tare că ne-a dat de gol chiar dacă noi l-am comis în miezul nopții cheltuind și Renelul cu această ocazie cei 50 de kilowați care îi aveam din social.”)
si, in fine, teribila nora Vasilica, cea cu grai plin de cuvinte intoarse neasteptat, dar pline de clenci-alivenci, grijulie, pana la ultima suflare, sa nu dea in “rusinea lumii”, traind in schimb verva satisfactiei din ce in ce mai implinite a instiintarii soacrei despre avalansa de nenorociri, soacra pe care o-“mbrățoșază cu nădejde a ta noră defunctă după mata de acuma”, in asteptarea paralizarii “care cică urmează să se producă”

tehnica bulgarelui de zapada, metonimii originale, haz in avalansa, portiuni de burlesc, imaginatie “cumplita”, inteligenta de foc viu,
talent

atinse de suferinta, versurile zangane, au trepidatii de geam nechituit la trecerea grabita a unei inimi de tonaj greu pe strada fragila ca o scena,
de admirat incercarea de inscriere in canonul hulit al rimei si ritmului, desi cu multiple imperfectiuni prozodice - de acceptat pentru un debut in aceasta forma, dar de evitat pe viitor pentru ca, intr-o poezie in ritm si rima, care are ca obiectiv si muzicalitatea, notele false produc iritare, transforma versurile in structuri chinuite, comice,
exemple, numai in prima strofa: sarituri ritmice gen 13-9-12-12, silabele accentuate alandala, rimele imperfecte – “revarsa/crevasa” sau “incestuoase” (aceleasi forme de vorbire, din aceleasi forme gramaticale) – “perpelit/aiurit”, apoi asonante, aliteratii si ligamente comice (exemplu: “corpul perpelit”

metafore puternice, cu filon paunescian, sunt lipite ciudat, cateodata fara sens, ca niste cioburi de diverse culori, aleatoriu, intr-un joc al margelelor de sticla (exemplu: “Poți folosi ca tortură mașina/
să-mi tatuezi corpul cu pneul avid/ pân\' termini tu dau o fugă în China/ să număr cărămizile rămase în Zid.”),

textul e salvat, partial, de un anumit ludic de conjunctura, in contextul impresiei de suferinta jucata, ironica si autoironica, mai ales spre final (“Te poți juca, ai toate armele din lume/ poți peste viață aici ca să rămâi/ un singur lucru vreau să-mi juri de astăzi/ că nu te vei atinge de călcâi.” – ambiguitate, calcaiul e achilean, ca referinta; deranjeaza si repetitia lui “poti”, aglomeratia de prepozitii; rima, pornita incrucisat in batalie in primele strofe, se ascunde, se chirceste, transformand catrenele in distihuri, de fapt)

revenind, versul alb ascunde imperfectiunile descrise mai sus, e mult mai putin chinuitor si mult mai la moda,
vi-l recomand

Nu stiam ca asa vi se spune, domnule Florin Halalau, ca in titlul comentariului dumneavoastra precedent. Va cred ca e un alint, din familie, dar e riscant sa va prezentati cu el in site (vi s-ar putea substitui, fara sa va dati seama, numelui, nick-ului, asa, la genul feminin-pitic). Iar eu nu mai am struguri in buzunar. Poate doar un pahar de vin, inca „neasezat”...v-ar aranja?

Insistenta domniilor voastre e demna de cauze mai bune. In care sa aratati si un pic de talent literar in texte si/sau comentarii, pe langa fanatismul morga-natic si lozinci de peluza. In rest, puteti crede orice, va dau dreptul „subiectivismele”, sunteti cel mai potrivit ca titular al acestor articole. Performanta nu este alta, insa, decat ca reusiti sa le incadrati, in acelasi timp, atat la „articole” cat si la „personale”. Poate ca, subiectiv ca de obicei, credeti ca merita.

„Mă jignești tu pe mine susținînd că ești mai bun și la scris și la fotbal.” scrieti asta si nu clipiti (doar subconstientul face piu-piu, se pare). Nu rositi. E bine, aveti pulsul 70, tensiunea 14 cu 7, puteti spune 33 fara sa va balbaiti, cu spatele. Vi s-a pregatit o nava pe aerodromul „Iuri Gagarin”. Drum bun, domnule ciresar! Inainte de a pleca, insa, mai cititi inca o data ce am scris, sa nu zburati „jignit”(fara sa fie cazul), spre stele:
„Si, “tot subiectiv” vorbind, este evident ca ma pricep mai bine la fotbal decat tu la scris si mai bine la scris decat tu la fotbal.” – in traducere, ironie si autoironie („tot subiectiv”), parafraza si butada, accesibile in intelesuri chiar si inteligentelor sub medie.

Observ ca aveti si o propunere: „Invit pe alții s-o spună.”
Nu stiu pe cine vreti sa invitati sa-si dea cu parerea asupra „talentelor” noastre la „scris” si „fotbal”. Eu propun altceva:
- in privinta scrisului, sa asteptam linistiti posteritatea :), judecator mult mai obiectiv decat 1000 de prieteni de peluza sau tribuna 0;
- la fotbal e mult mai simplu, putem juca un meci, unu la unu, doua reprize a cate 20 min, pe jumatatea unui teren de handbal, la porti de hochei. Va ofer un handicap* de 10 goluri (vom incepe meciul de la 10 la 0 pentru domniile voastre).

In comentariile anterioare v-am explicat ce paragrafe din amintirile dumneavoastra copilaresti deranjeaza. Asta am incercat pe „pagini intregi”, sa va ofer anumite deslusiri. Se pare ca am fost un pic cam abscons pentru domniile voastre. Se vede ca e nevoie de o alta abordare, un pic mai clara. Frazele „incriminate” au fost, dupa cum am mai evidentiat, „boldind” acum expresiile grosiere sau ridicole:
1. \"Stilul impus de Steaua în fotbalul românesc a fost bazat pe frumusețea jocului ofensiv, pe un fair-play desăvîrșit.\"
si
2. \"Atașamentul față de Steaua s-a consolidat cu trecerea anilor, iar astăzi îmi dau seama că nu aș fi putut ține cu altă echipă.\"
De ce le-am acuzat de mefianta, am explicat odata, chiar daca in pustiu. Nu mai revin. Pentru a se evita atacul asupra suporterilor altor echipe, evidentelor si bunului simt general, parerea mea e ca ar trebui modificate astfel:
1. \"Stilul echipei Steaua din acea perioada a fost bazat pe frumusețea jocului ofensiv.\"
2. \"Atașamentul față de Steaua s-a consolidat cu trecerea anilor, dar astăzi îmi dau seama că aș fi putut ține cu orice altă echipă, daca acea echipa era favorita tatalui meu.\" – asta ar fi insemnat ca „stiu ce scriu”, altfel e puseu de adolescent intarziat cu aere de Merlin vopsit pe creier in ros-albastru.

Ironia, umorul, fandarile spirituale va sunt straine (aveti un scris de tipic de „fundas”). De aici multe confuzii si in lecturare, rictusuri cu ciment si piatra la colt de buza - „spume la gura”? Minima decenta v-ar fi obligat sa exemplificati. Daca a fost din cauza lipsei de timp, pot sa va ajut:
„Ești nu numai neelegant, dar și cu o părere prea bună despre tine.”
„Doar tu, se vede, orbit de patimă, comentezi cu spume la gură și îți pierzi controlul atacîndu-mă pe pagini întregi.”

Sa va fie de bine felicitarile. Daca ati multumit, dupa cateva insistente, inseamna ca mai sunt deschise bidoanele cu lapte ale sperantei.

Nu mai insist aici (oricum e inutil) in a va developa, din nou, intelesurile, sa nu va incarc de biti pagina cu parelnice si de invocat in alibiul vaicarelilor „atacuri”.
Daca doriti sa aflati mai multe despre fotbal, aveti nevoie de anumite statistici, ziare (Sportul, Prosport, Gazeta Sporturilor), carti (colectie Ioan Chirila, Hagi – Gh. Cartianu etc.) in domeniu, imi puteti solicita ID-ul de YM.

* am jucat la juniorii republicani si in divizia Onoare (nu radeti, chiar daca n-ati auzit de ea, exista). Si nu ca portar sau fundas (ulterior chibit de frunte pe un site de alt profil) fara talent in curtea scolii, dupa cum singur va prezentati performantele, ci ca extrema dreapta sau mijlocas coordonator de maret viitor (atunci)

hai hai
hai di hai

Coperta, ilustrata frumos, cu autor in diagonala,
titlu promitator,
scurta recenzie de prezentare, binisor vizibila, scrisa cu \"nerv\", pe verso, deasupra codului ISBN,

Anuntul, corect, cu numarul de cuvinte strict necesar si informatii fara cusur, multumim, Nia,

Felicitari, Costin si
*La Multe Altele! (lansari de carti, desigur)

P.S. Obiectie:
pe coperta, din ce se vede, domnul redactor de carte concluzioneaza:\"Speranta mea, vai!, este ca imaginatia lui Costin TANASESCU se va desfasura in orizontul poeziei si mai putin a(a? - cred ca nu vad bine!!! **n.m.) site-urilor de profil.\"
Pai unde s-au nascut poemele din cartea redactata, domnule Virgil Diaconu? Nu pe un \"site de profil\"?
Uite poezia, nu e poezia...(ro?)

**nota mea

1. Nu cred, mai degraba n-a avut nici o incadrare textul, m-am uitat sa vad daca nu e la personale si m-am minunat ca cineva isi poate permite, fara nici o jena, astfel de texte “partizane” . Si, daca textul e incadrat acum la personale, atunci ce rol are comentariul de sub distinsa poza din mijlocelul cuprinsului“articole și eseuri despre întâmplări, fapte, evenimente; comentate în cel mai pur stil subiectiv de Florin Hălălău”?

2. O fi cum zici tu, ca prea o spui cu foc, desi Vigu i s-a spus si i s-a scris cat a jucat si de-atunci incoace. Cateva intrebari, insa: Numele “corect” al cator romani a fost/este Pista, Istvan, Feri, Gyuri, Zoli? Cum se numea tara pentru care a jucat acest Vigh vesel (din mag.)? In campionatul carei tari a jucat/joaca Steaua? Cum se scriu numele nemaghiare in Ungaria? Numele corect zici? “Corect” pentru cine? Un singur raspuns: Cred ca tot pentru Lucas G. (Gyuri).

3. Daca ar fi fost vorba de “cariera lui Lacatus”, ai fi avut dreptate. Subiectul, insa, era exemplarul “fair-play” stelist. Cine mai poate crede, dupa “cazul Ardeleanu”, repet, nu singurul din \"panoplie\"(dar cel mai oribil) ca notiunea de “fair-play” mai poate fi apropiata de Lacatus, este ori paralel inegal cu sportul, in general, ori are sange ros-albastru de ortoped impatimit si cu sambure de geniu prin calota.

4. Valentin Ceausescu a castigat Cupa Romaniei, nu Cupa Campionilor, nici n-a fost vorba de asa ceva in discutie. Cupa campionilor a castigat-o H(elmuth) Duckadam. Si am urlat atunci, de bucurie, “Hai Steluuuutaaa”, impreuna cu alti suporteri, romani si atat, pe strazile Bucurestiului, in noapte.
Referitor la UEFA, n-ai priceput ideea si, nepricepand-o, ai jignit, ai dat cu “brandul” (modele de “fair-play” sublime la Steaua de astazi, destule, am mai spus). Si, “tot subiectiv” vorbind, este evident ca ma pricep mai bine la fotbal decat tu la scris si mai bine la scris decat tu la fotbal. Titlurile de care povesteam calamburistic au fost castigate, tot nemeritat, si de vestitul cuplu presidential, de pe la universitati din aceleasi zone geografice.
Premiile nu pot ascunde realitatile, asa cum nici presul.

5. Ti-am semnalat cateva exagerari, nu “urasc Steaua” (vezi si punctul anterior, 4). Insa afirmatia cu “declaratia de dragoste” pentru o echipa de fotbal este un derapaj periculos. Suntem maturi, ar trebui sa fim si responsabili, dincolo de “ultra” si atat.

6. Consider-o.

7. Eu consider ca de fapt tu, Florin, i-ai facut aici, fara sa iti dai seama, o “declaratie de dragoste” tatalui tau. Foarte frumoasa, din acest punct de vedere. Nu-si aveau rostul, insa, dupa cum am si specificat in primul comentariu, doua fraze prin care jigneai suporterii altor echipe. Civilizatia, democratia, de aici incep si tot aici se intorc, la respectul fata de cei din jurul rotund…altii decat tine oricum si oricand.

8,9. Am observat ca stelistii stiu sa multumeasca elegant, cu fair-play, pentru felicitari.

10. (e pentru Dumnezeu, ssst, doarme…)