Daniel Bratu

primăvara luminează lăuntrul, prăbușind în întuneric margini de \"frământări\" - pentru că ferestrele se deschid, sub foșnetul mătăsii - iarba sălbăticiunilor, libertății - acolo unde amintirile (nu \"aminirile\" - typo, sau \"amânările\"?) se ascund, reluate aici, unde sub arcada frunții se aude sărbătoarea - clopotul/scoică al frunții - poezia, anotimpul din ea

Obs: poate cumva prea încărcat, baroc - poemul, pare ascuns în frunzișul figurilor de stil, ca un fruct, la care se ajunge mai greu sau deloc doar cu dotările grabei,
astăzi când ea, graba însăși, este o figură de stil de recomandat -
de ce? cum de ce? uite așa, \"Pentru că plouă și putem, pentru că vrem...\"

Florentina,
da, între ludic și liric m-am zbenguit mai mereu, ca măgarul lui Buridan, iar ca formă a scrisului, am urcat treptele vârstei o dată cu esențializările imagistice - cred că, de fapt, aici mi-a \"reușit\" (calificativul de \"superb\" îmi pare prea generos, totuși:) o combinație de rondel cu haiku, de fapt,
mulțumesc

Ștefan,
formele sunt cadre, contururi, doar - m-am obișnuit cu acest tip de rame, îmi este destul de greu, de la un timp, recunosc, să le schimb (dar nu imposibil, așa cum se întâmplă, de regulă, cu aceia care \"hulesc\" poezia în formă fixă, destui); e rupere de ritm în versul respectiv (o combinație de dactilic și iambic, de fapt, nu trohaic), desigur, dar ingambamentul utilizat anterior și teama de mono-tonie absolvă, compensează - varianta oferită \"alt veac. A fost o vijelie,/atunci și astăzi mă închin:\" nu are nici un cusur, dar deocamdată prefer să persist în greșeală :),
mulțumesc

Liviu,
da, știu că ai apreciat textul și asta m-a făcut, de fapt, să-l privesc și eu cu alți ochi, admirativ, deajuns pentru a-l posta și aici - iar despre publicare, nici vorbă de voie :)- adică am fi onorați, atât eu cât și amorondelu\',
mulțumesc

Mircea / primavara imaginara e salt cu plasa elastica - un aruncat de ochi pe spate ca o pleata vede prabusirile, in urma - televizionar / interpretarea ta e ok, multam emire

Dorine, iaca na / in alta viata, promit - depinde de avatar, man, ai si tu rabdare
multam

Florinel, zambetul tau e steluta la care primavara mea pohta ce-a pohtit, taman de sagetat norii in picaj,
multam primavara frumoasa frumoasa

\"E primăvară. Am zărit o
adolescentă visătoare.
Stătea pe spate, a trântit-o
amorondeaua zdrobitoare.\" - Dan Norea

Incerci sa scapi cu-amorondea...
Cand a cazut (pe spate, rau)
acea minora doar citea
catrenul tau.
:)
multam Dan

dacă fundul ți-a văzut
nu o cură îți lipsea,
ci, deasupra de șezut,
o curea

imaginea rezistă - strălucirea (departe - steaua) și noroiul (aproape - \"identificatul\" nimeni - utilizarea lui \"nimeni\" ca ponderare a vidului îmi aduce aminte de Șerban Codrin)

în condițiile recentului meci de la Iași (Poli Iași - Steaua 2-1), cred că senryu\' lui Dan ar trebui modificat un pic:

Nimeni și Poli
Iași - stelele se lasă
turme în zloată
:)

boier Liviu Nanu, mare și frumoasă cârciumă, rotitoare după soarele amiezii ce-ți deschiseși - felicitări, maestre! - umor subtil cu energii de resort matur
felicitări Dana, pentru copertatul măiastru!

comentariul tau ma onoreaza, Katya, e sensibil, muzical, poetic,
ai simtit citind, asa cum si eu scriind - rar mi se intampla,
multumesc

\"... Trebuie doar să freci puțin.\" - Dan Norea

Cugetă, impertinent,
un neon (pus la curent):
- Freci, nu freci, mă lasă rece,
oricum vremea lămpii trece.

încet, încet, maestrul calamburului devine și un fel de sensei al senryului - umorul, paradoxul, contrastele, specifice genului și, câteodată, geniului, nu pot fi disimulate - în fiecare haiku de aici, simți \"licărul\" ochilor/zâmbet -

votez și eu cu numărul 2 - cel mai haiku din cele 4 - extraordinar sprijinul pe dublul sens al \"cărărilor pierdute\"

încerc o replică/șarjă amicală:
pe drumul pierdut
zăpezile a...par-
fum de femeie


felicitări

în câteva cuvinte, un poem - sumă de imagini, de sensuri - deșertul de zăpadă îngropând deschiderile, întinderea blocând orizontul,
paradoxul vântului, singuratic la rându-i - ca soluție/zâmbet amar

tot ca soluție acest gen de haiku - altfel pliat, asimilat, cu naturalețe

felicitări, Loredana!

fotografia daruita arata de parca ar fi fost punctul de plecare (si de revenire) al textului / din pacate nu mai am habar cum sa inserez hastemelistic in pagina imaginile (o, tempora...)/ ma descurc eu cumva, pana la urma,
multam, onorat

da, mister&Marbel, telejurnalu` era ceva atat de \"supermisto\", incat numai la el se uita bunicul tau la televizor; e adevarat ca altceva nu prea se transmitea - rasul tau e semn ca rondelu` si-a atins tinta / numa` ai grija sa nu te ineci cu cas&cavalu`, din belsug acum

Calvaria - locul unde ieșirea dintr-un vis e intrarea în altul, turnul de clopote unde scara se învârte imponderabil, pentru pasul de mijloc, niciodată la capăt.
Felicitări, Adina,

Mulțumiri Mariei

reiau:
...e Iașul aldin de adine
sau doar al adinelor dar
și albul galop-telegar
alaiul prințesei aține

la porți așteptatul amar
la cărți bucuria-n vitrine
e Iașul aldin de adine
sau dar aladinelor doar

mănuși sub mănușile fine
și cartea păzind ca un lar
prietenii din cristaline
albastre alei ce apar

în Iașul adin de aldine

Constantin,

Mă onorează, exegetă,
părerea ta despre rondel.
Dar nu e-nchis - când se repetă,
e tocmai pentru-a fi altfel.

- de ce nu am fost trimis la atelier? nu știu, probabil o scăpare - am observat, recent, poziționarea, cred eu nedreaptă, a unora dintre textele tale - răbdare și tutun, nu dispera, ai talent din belșug și nu ești singurul
în această situație
:)

Katerina, zâmbetul tău dă culoare versurilor mele, ca de obicei (obicei al naibii de rar, totuși:)

scuze pentru întârzierea, de nescuzat, a răspunsului

ironie și autoironie - cu zâmbet inclus - imobilismul ambelor generații, paradoxal,
- acolo unde vitrina e cușcă, rânjetul se transformă în lanț,
- inversul crucii poate fi și demon și oglindă,
- \"poemele șotron\" par sub dictatul dicteului cu scop în aruncarea de pietre - hazardul agresiunii re-naște lupi fumurii, fantomatici,
- textul - o detașare în firesc, salvatoare,
felicitări

Obs.
ambiguitate a identificării elefanți - icoane (previzibilă, dar sufocantă simbolic)
se putea fără \"lup\", fără nominalizare, doar sugerat - așa, lupul-haita opus elefanții din vitrine se apropie prea mult de fabulă

Macedonski s-ar încrunta, un pic, citind, nu de invidie - de prea mult ludic, de prea multă apă, rozele mor :).
Butoiul cu melancolie în rond(el), butoiul cu greieri ca proiecție a cântecului în epopee lacustră, repetabil, cu stâlpul barieră și contrapunct, în alergarea de tocuri - iubirea pare, câteodată, o beție, plutitoare, de sezon.
Mulțumesc

un gand cu ingeri care scutura aripile nu e deajuns pentru a fi poezie, ele pot acoperi numai un cadru intim, epistolar

E ziua ei, cum spui, tiz Dane,
ca ceferistii, stiu, in zori
oprit-au tren, umpland vagoane
doar pentru ea, cu mii de flori ...

La multi ani, frumosi si buni, pe potriva, Daniela-Florina!

multam, Dan, pentru aducerea in atentie si pentru ca trenul sugubat

lup flamand, timpul ne macina, devenindu-ne,
are coltii despartirilor, albi, de fum prin amintirile-petale de patimi,

multumesc Dana BaDa - pentru sensibilitate in gand, suras, voce si boem drag dumneavoastra Liviu

ani care vin, ani care trec, printre ramurile de brad sufocat a moarte, cu gatul in beteala,
stralucind pe butuc, precum capetele-lacrimi ale condamnatilor,
prin cantecele-vifor ale nealinarii si alienarii
si cu privirea limpede a noptii arsa,
dau concluziva, ruga, de ludic mascat, speranta si iluzie in calambur (\"se...duc\") in momentul atingerii planului de separatie om-divinitate (e momentul in care Dumnezeu ne da, treptat, papucii),

pe aceeasi baricada, prietenii raman
si cateodata, paradoxal, prin ani veniti si dusi, deodata,
devin mai frumosi, ca aici,
multumesc Laurentiu, Maria, Luana