Lacu’- str.

Cum strada-i lac, un poloboc
plutește-aiurea și-n surdină,
sobor de greieri, ventriloc,
îi cântă-n doage, să ațină - imagini deosebite, lac și poloboc, aiurea și surdină, sobor de grieri, rondelul are și această menire deosebită față de alte forme de exprimare de a ne cânta prin cuvinte, de a le asculta pe fiecare în parte cu muzicalitatea lor. Inventivitatea, dar și particularitatea rondelului tău e cumva pe măsura posibilităților tale de exprimare, de posibilitățile tale inventive. Un rondel ce merită scos în față, un poem ce are în conținutul lui atâte imagini, dar mai ales ne vorbește așa de frumos, te-ar invidia și Macedonski...

Macedonski s-ar încrunta, un pic, citind, nu de invidie - de prea mult ludic, de prea multă apă, rozele mor :).
Butoiul cu melancolie în rond(el), butoiul cu greieri ca proiecție a cântecului în epopee lacustră, repetabil, cu stâlpul barieră și contrapunct, în alergarea de tocuri - iubirea pare, câteodată, o beție, plutitoare, de sezon.
Mulțumesc