Dana Stanescu

mai Ela , mai. eu nu prea vorbesc mult de felul. se vede si in scris. as rezuma tot textul tau intr-o singura fraza (nu mai stiu cine a zis-o inainte ):

Niciodata nu am putut sa spun: dupa mine potopul!

si mai face si a statement ca nu ii e frig, cu toata alergatura prin curte dupa oratanii asa de dimineata:))

imi place usurinta cu care construiesti dialoguri. sa fie o satira la adresa consumatorismului frenetic ce ne-a cuprins pe toti?

si iar rasucirea din final

Draga Mariana,

sunt tot o valceanca si am citit cu ochii si sufletul in lacrimi ce ai spus tu aici. nu ii spune lui Ilarion asta. eu am sa ii scriu maine, spre rusinea mea nu stiu unde e satul acesta , am sa caut acum.

am sa ii scriu si am sa ii spun ca i-am citit poeziile aici pe site sa stie ca nu e singur si ca vrem sa il cunoastem. sau cel putin eu.

Am citit de dimineata textul. mi-a placut tusa de realism magic si foarte cinematografica imaginea cu mainuta de plus lovindu-se in autobuz la fiecare manevra....

what\'s next?

Interesanta citire Bianca, am fost prea inchisa in mine ca sa imi aduc aminte si de ceilalti ochi. Ela, eu de obicei ma laud cu my detachment.

ma bucur sa va am aici

Am eu o slabiciune pentru narcise si regina noptii. de fapt am o slabiciune pentru toate.
Imi place cum creezi atmosfera fantastica, iepuirii , jobenul, noaptea si luna care lasa umbre pe trotuare. tu o umbra asemeni.
el doarme , tu singura in noapte...

personal, nu as incepe versurile cu litere mari fara sa inchid paranteza. procedeul asta l-a folosit Naum numai ca trebuie s apui o mare greutate pe versuri incat sa simti nevoia tu ca cititor sa le copmpletezi sau sa vrei mai mult...parerea mea :)

Simona Multumesc de semnul de apreciere. Da da sunt eu asa ca intr-o papusa ruseasca, sfere inchise in alte sfere. Asta e stilul meu si, ce coincidenta, azi citeam despre minimalizm. :)

Dediu Danut Stiu ca esti un cititor care nu poate fi usor pacalit si, venind aprecierea de la tine, uite se mai duce din senzatia de nesiguranta dupa ce mai scriu o poezie.

Pavel Ma bucur ca treci si pe la poeziile mele, copiii mei renegati cum le numesc... adevarul e ca ma simt mai bine si mai sigura in proza. Si eu te citesc cu curiozitate.

AnanaMultumesc. Jonglam cu atatea in viata, mai mult sau mai putin bine. Important e sa nu parasim jocul.

Tamid Interesant, as fi vrut sa spui mai multe.

o pagina de jurnal care duce limitele explorarii sufletului uneori pana la maxim. te fragmentezi si apoi te intregesti la fel de dureros, diseci cu taisul lamei pana la sangerarea fara sange.

apoi te detasezi, ironic si, pe deplin cosntienta, tai cu pixul randuri, sintagme, cuvinte , silabe... cenzurezi.

mai e loc. inca

Ela, ma tot plimb prin poezia ta si incerc sa rup legaturile prea stranse intre tine si mare si noapte si lupii in valuri, sa le smulg din tampla ta.
personalizezi mult, imprumuti din ceea ce simti elementelor aparent indepartate. unde sunt marginile tale si unde incepe lumea?

Te-ai suparat. Imi pare rau. Am citit cu atentie si mi-am spus doar parerea. E adevarat ca mi-au placut mai mult alte texte ale tale. Cat despre segmentul de cititori, poate ca ai dreptate. Tu stii mai bine cui vrei sa te adresezi.

ai un text slab si ti-am spus parerea mea. ar trebui sa fii mai exigenta cu tine si sa iti lucrezi textele mai mult, o idee buna cu o forma slaba nu are o valoare decat pur personala sau de atelier...
ca eu am curajul sa iti spun asta si tu intelegi ca sunt obtuza, nu ma deranjeaza de loc.

Draga Lory, stii ca am mai comentat o data tot la un text de al tau din seria \' de suflet\'. Risc sa par fara de el dar trebuie sa iti spun mai multe:
1. cand am vazut titlul am sarit repede ia ia sa vad ca asta e subiect hot.
2. subtitlul: Dumnezeu ii iubeste mai intai pe cei pacatosi. dar adevarul e ca putem face tot felul de supozitii pe tema asta atat de generoasa.
3. cand atingi un subiect atat de delicat, trebuie sa o faci impecabil, altfel risti sa cazi in rizibil, in ridicol, teatralism ieftin and so on.

-Tați posedând fiice sinistru și păgân
Întorși din legea firii, ea sclav și el stăpân. se invarte dragutul de Freud in mormant de statisfactie. nu pentru ce ai vrut tu sa sugerezi ci pentru ce pare a fi in capsorul tau ( mesaj la nivel subliminal). un animal care abuzeaza de copilul lui nu se gandeste la asa ceva.

sclav/stapan> sadomasochism-piele-catuse... vezi ce se produce in mintea unui cititor cu o asa alaturare de cuvinte?

Și n-am măcar un petec de cer ca să mai strig. doamne cat de larg e cerul, ridica ochii, te rog.

putregaiul nu e dulce decat daca ingaduim noi asa ceva, if we indulge in it, daca ne balacim in el si ne mai si place in loc sa il taiem direct.

frumoasa imaginea asta: Mă ard în măruntaie icoane pângărite
Și maica Sfântă plânge cu lacrimi ruginite.

stiu ca tot spui ca lucrezi cu suflete batute de soarta si e de admirat dar, personal,nu imi place spectacolul si batutul tobei pe asta.

imaginea imi aduce aminte de notepad-ul meu improvizat :))) si contrazice subtitlul.

ai un typo la primul cuvant Căt...

well, cam asta a fost

Iaca am citit. am niste nedumeriri:
-paltonul nu e al tatalui, e al vecinului, nu-i asa? dar bonul are initialele tatalui si ajunge probabil din greseala in cutia postasa a personajului principal. doar ca o data cu paltonul se intampla ceva neobisnuit si totul incepe sa mearga bine, ba chiar pe omul simplu il apuca inspiratia...

adica asa ca un semn divin?
-nu spui clar ca TU ai adus paltonul luna trecuta...

-dialogul mamei pisaloage nu imi place, e prea banal, as fi scris ceva introspectiv...

ideea e interesanta dar eunu stiu daca as fi ales finalul asta...

sau nu am inteles eu :)

ooo Adrian, ce ai scris tu aici, ce dialog tacut si intrerupt, scrisori care trec unele pe langa altele parca.

soldatul departe sufocat de dor si de lipsa de vesti si apropierea celor dragi, de cealalta parte sotia urmarind copilul cum creste, pazind peretii casei

vrajitoarea. am o slabiciune pentru strofa ultima, pentru cantecul fara de ecou pierdut in mine....

vecina de la etajul I, Ela, se joaca uneori... acum tocmai a fost prietenul imaginar nevrozat.

maine cine stie unde va duce povestea... multumesc de semn

Imi place mult strofa a treia. ai niste imagini remarcabile aici:
dumnezeul de serviciu al mântuirii
unui întreg neam de femei neiubite
universul e galben ca o lămâie

imi evoca o lume uitata in care femeile si barbatii desi se iubesc traiesc dupa niste legi care ii despart-granite nevazute dar clare

si asta in ritm de tamburina

ultimele doua versuri fac cat o poezie intreaga

uite tații își fură copiii pleacă pe mare
cu bărcile fac semne din mâini așteptând fluxul

inca o dimineata a singuratatii.

o poezie densa in imagini ce iti sunt de acum proprii, cam aglomerata, stii cum sunt eu, tund.

ma feresc de cuvintele tari \'jupuit\' si \'avortat\'...

dar reusesti sa construiesti o lume indepartata , a desertului, o lume slobozind umbre pe dale fierbinti

Nu am stiut ca avem cititori prieteni deja fideli. Multumesc, Pavel, de semn. Nu stiu cat e de ciudata, mi-e de ajuns sa ma uit in jur, la ce mi se intampla... cum capata alte dimensiuni lumea....

Incerc sa vin, Alma, ar cam fi timpul sa va cunosc. Nu promit dar mi-as dori sa fiu acolo.

unnnnnneori citesti si simti ca trebuie sa lasi un ragaz pana se aseaza sensurile in matca lor.

pe tine , Mihai , te invidiez pentru usurinta cu care abordezi acest gen de poezie cu forma fixa, reusesti sa prinzi imaginile si ideile in rama si sa mai si transmita emotie.

the title is so you. ce ai spune de unul care sa fie \'altfel\'?

remarcabila strofa aceasta:

Sunt doar priviri pierdute în ghetou
Și inimi costelive, într-o doară,
Pe-o stradă rastignită în ecou,
Se roagă la icoane să nu piară

o poezie frumoasa, asa cum gasesc mereu la tine in pagini. personal, as fi sarit peste amanuntul ala , you know which si as fi cautat sa spun altfel.</i>

o incantare sa te citesc, ca de obicei