Cîntec de leagăn pentru copii

ooo Adrian, ce ai scris tu aici, ce dialog tacut si intrerupt, scrisori care trec unele pe langa altele parca.

soldatul departe sufocat de dor si de lipsa de vesti si apropierea celor dragi, de cealalta parte sotia urmarind copilul cum creste, pazind peretii casei

vrajitoarea. am o slabiciune pentru strofa ultima, pentru cantecul fara de ecou pierdut in mine....

Comandantul Feng

Doișpe tije de bambus
Să-mi plantezi pân’ la prânz
În noroi !
Cin’ ți-a scris poezii
Cu pereți și copii
Tu sa-mi spui,
Că vă bat pe amândoi!

Zici că ești un ecou -
Te-aranjez eu din nou
Și pe seară te pun la săpat

Până mâna te doare
Și-o să cazi din picioare,
Poate așa te lași de cântat!

Sigur ca da, aceasta denota faptul ca avem de a face cu un copil normal,atata timp cat peretii din desenul lui nu sunt orizontali. Ultima strofa imi place foarte mult!
mult drag,
Licurici.

nu am citit celelalte comentarii inca.. frumoasa joaca... bafta!