Dana Mușat

Buna ziua!
Nu ne-am mai auzit de mult si iata ce-mi faci cu textul asta! mai, omule, am de invatat, nu ai vie sa ma arunci in melancolie!!

Ai o greseala:\" i nclusiv materialul\"

Mai departe...ce mai am eu sa spun...parca e un fel de \"Luceafar\" mult mai interesant, in varianta proza...frumos, dar mi se pare mie trist si nu stiu de ce imi vine a crede ca Raul esti tu...

Mda, iubirea e totul, iubirea trece peste tot, iubirea face legatura intre comic si pamantesc, dar cred ca asta ne-o inchipuim doar noi, oamenii. Si ne-o inchipuim atat de bine incat, unii dintre noi(ca eu, tu, Elia sau altii) nici nu mai vor sa auda alte caracteristici ale iubirii.

\"Uite misticitate... A răsărit luna!\"-nu stiu daca i-as fi spus chiar misticism, nu stiu cat se potriveste cu restul textului, dar suna dragut.

Frumos, mi-a placut foarte mult, dar nu am timp sa las mai multe aprecieri.

Oricum, o sa ramai la subiecte fierbinti!!:)

Felicitari pentru text si steluta!

Danuca:)

Dan,

am trecut si eu pe la tine. Impresia lasata a fost una buna.
Un haiku mai lung.:)
Ea care tinea in brate un soare...lumina vietii. Da, frumos.
Astept sa mai citesc si altele.
Ne auzim!

Nu stiu daca i-as spune singuratate fugara, ci mai de graba voita.
Citind comentariul tau... real si oniric...cred ca e superb sa reusesti sa atingi puncte extreme din aspectele astea doua si sa iasa ceva ca un fel de amalgam intre ideile principale.
Apoi...totul sta in metafore in textul de fata si in simplitate... foarte bine scris.

Pot sa-i spun poem tomnatic?
Vie, galben, aer, rece..toate sunt imagini ale toamnei.
Marul viermanos..pt mine viata cu pb ei.
Frumos scris, ma iarta ca nu am un comentariu mai amplu..lipsa de timp si oboeala ce ma ameteste.

Frumos.

Annana,

ideea melancolica a poemului ar fi putut foarte bine sa fie prelungita.
dar e bine si asa.
desi, in comparatie cu celelalte texte ale tale, mi se pare ceva mai simplist, e totusi un text profund, sensibil chiar.

O sa notez prima strofa:
\"mă-nveșmântez în căldura
ce-ți cântă prin brațe\"-e extraordinar de frumoasa.

Multumesc

In primul rand, insiruirea de imagini fortata pt formarea rimei e foarte prost construita. Apoi, textul intreg nu are nici picatura de lirism.
E un text, dupa parerea mea, de atelier.

\"Un vis doar am avut
Dar el a dispărut
Și sufletul tăcut
Îmi spune, a trecut.\"-imi cer scuze, nu am nimic cu autorul, dar pur si simplu nu mi se pare poezie. Versurile astea sunt parca ale unei pustoaice teribiliste de , cel mult, clasa a saptea.
Astfel de poezii scriam in clasa a treia, cand m-a pus profesoara de romana sa compun ceva pt revista scolii. Si desi atunci mi se pareau interesante pt rimele folosite, acum imi dau seama ca eram o fraiera mica.
O poezie trebuie sa fie simtita, sa curga, nu sa fie \"din topor\". Eul liric trebuie sa fie o prezenta autentica, sentimentala, plina de profunzime sau,. la extrema cealalta. Si alte aspecte,etc, etc..intelegi tu.

Concluzie: text prost, de atelier.

Andrei,

iarta-mi raspunsul intarziat, dar nu prea am mai avut net.

sa vb despre text...ideea vampirilor este una simbolica, nu trebuie sa iei cuvantul cu sensul lui propriu. De fapt, tot textul asta sta la baza unei filosofii. O pustoaica de clasa a VIII-a nu ar fi scris asa ceva, te asigur.
Cat despre stilul meu, e clar ca nu iti place, inteleg, dar asta nu inseamna ca nu poate exista. Si Bacovia a fost luat drept teribilist cand a inceput sa scrie. si ce? pana la urma a ajuns unde a ajuns. evident ca eu nu ma compar cu el, dar ideea e aceeasi.
Sunt sigura ca nu e chiar asa de bun, dar daca ai patrunde putin in intimitatea lui, ti-ai da seama ca el(textul) reprezinta mult mai mult decat ceea ce pare la o simpla citire.
cat despre ideea ta cu reflectorul ar fi fost foarte buna pentru un postmodernist, dar eu nu suport categoria asta de scriitori. Tocmai pt k sufera de teribilism. Se cred cei mai tari si profaneaza ideea de text liric. ma rog, sa nu intram in discutii patetice. Oricum, nu toti sunt la fel.

Multumesc pentru critica, te mai astept:)

Nu pot sa nu remarc faptul ca ii esti fidela culorii \"verde\", culoare ce simbolizeaza viata(viul, in general), asadar pofta ta de viata e una mare.
Un poem de dragoste, foarte frumos construit, cu metafore sensibile.

Dimineata-i dimineata
Nu se lasa asa usor
Cand o ai, e ca o hoata,
De te-apuca mult cu dor!

Mai, nea Dumitru, nu ma pricep eu la epigrame, chiar deloc:), dar ar fi bine sa ai grija ca dimineata face urat daca o subestimezi!

Cred si eu ca-l macina tristetea
Cand amarul i-a inecat batranetea!
Dintr-o mare balena
Acuma se crede sirena!
Mai, luchi, am ras sa cad de pe scaun cu epigrama asta si cu poza ta...asa deci?:)
drag, Dana

*imbratisata, nu ibratisata.

Lory,

eu am impresia ca sub aceste versuri aparent pesimiste, sta un optimist, un fericit care stie sa guste din placerile vietii. Nu stiu, poate or fi de vina si pozele tale in care zambesti tot timpul:)

Incerc sa ma gandesc la mine si la mortii mei; toata lumea ma considera o pesimista trista, tot timpul plansa si nu e nici macar putin adevarat.
Asta simt si eu in versurile tale.

Cat despre rima ta, vad ca acum e ibratisata, de parca ai accepta ideea de tristete, de moarte, totusi.

Frumos.

Poemul asta ar fi vrut si el sa fie postmodernist, dar nu prea reuseste, iar lucru asta e extrem de bun.
Si tu, ca si Doru, ai o schimbare de stil, usoara dar vizibila.

\"craniu\"?, \"sangereaza\"?, \"cenusiu\"?-categoric sunt niste cuvinte noi in textele tale.

dar e bine...

Impletirea naturii cu sentimentele..ceva aduce a Eminescu.

\"mă strigă cu glasuri de stâncă
oceanul\"-oximoron voit?

Frumos contruit poemul asta, iar ideea e originala.

Dorule, ce ai patiti?
Pe langa exaltarea asta constienta, si pendularea dintre idei si sentimente, nu pot sa nu observ si o schimbare de stil.

Si cum schimbarile de stil vin doar atunci cand se schimba ceva si in scriitor, trebuie sa te intreb ce ai patit.

In rest, e bine...e bine scris.

Desenezi cuvinte si le imbraci de gala, facandu-le sa para trufase, desi, in sufletul lor, sunt mici franturi modeste.
Esti condamnat sa iubesti? te obliga cineva? Da, ar fi un raspuns, dar nu-l pot justifica; nu-ar fi un alt raspuns, dar asta ar insemna ca DOAR TIE ti se pare ca esti condamnat. o metafora frumoasa.

pe langa melancolia care abunda in textul asta, sensibilitatea normala orcarui scriitor, putina tristete ascunsa, nebanuita, isi face loc.

Foarte frumos spus, ne citim:)

Ovidiu, revin pe pagina ta cu intarziere, sper sa nu te supar.
Titlul, o paralela de la partea masculina la feminin, cu tenta ideii de tradare, e interesant.
Motivul singuratatii-ca refugiu al eului, desi des intalnit, nu pot spune ca nu e folosit bine aici. Iar imaginile care fulgera ochii lectorului, sunt bine conturate:
\"acum merg pe uliți goale
și cu case pustiite
numai corbii dau ocoale
la gunoaiele găsite\"
Tristete sau melancolie?

A gol,
de ploi si suspine,
ma pierd,
ochi de salamandra\'
vise de fecioara,
copile arse.

Uite, mai dragos, k m-ai inspirat!

Undeva, incep sa-mi amintesc de Jules Verne. Da, imi place, asta era ce trebuia auzit. Din pacate, timpul nu ma lasa sa fac o analiza a textului, sau poate ca nici nu vreau.
Realismul ce rasare printre versuri, nu este unul favorit mie, dar trebuie sa recunosc ca de la o astfel de poezie, poti concepe apoi si o proza.
la mai multe si sa ne mai auzim!

E dragut poemul, dar simplist, cu metafore, idei mult prea uzate. Si de ce e toamna trista??