Rătăcind pe trupul tău

Desenezi cuvinte si le imbraci de gala, facandu-le sa para trufase, desi, in sufletul lor, sunt mici franturi modeste.
Esti condamnat sa iubesti? te obliga cineva? Da, ar fi un raspuns, dar nu-l pot justifica; nu-ar fi un alt raspuns, dar asta ar insemna ca DOAR TIE ti se pare ca esti condamnat. o metafora frumoasa.

pe langa melancolia care abunda in textul asta, sensibilitatea normala orcarui scriitor, putina tristete ascunsa, nebanuita, isi face loc.

Foarte frumos spus, ne citim:)

Victor, pe tine îmi place să te citesc seara. Rîndurile tale au un fel anume (inconștient, căci nu te cunosc și nu am vorbit niciodată cu tine) de a mi se lipi de suflet.
Parcă e o tristețe ce încă mai caută o altă tristețe, neluînd în seamă decît cu coada ochiuliu pe cei ce se opresc la mărunțișul arginților din buzunare.
Cei care au murit fără să iubească, cu siguranță nu știu cum e cînd dormi, cînd faci cafeaua, cînd nu iubești doar trupul.
Mi se pare că poezia ta capătă altă imagine cu versul \"fiindcă am iubit și trupul\". Aici se întorc lumile și se dezvăluie iubirea care contează și care rămîne.

\"îmi umplu sufletul cu tine și iar rătăcesc \"...

nu ma obliga nimeni sa iubesc. ce bine ar fi sa-ti pot spune cine a pus samanta din care a crescut acest sentiment. cine stie? daca l-as putea cuprinde cu bratele l-as darui cu bucurie celor uitati pe marginea gradinii cu flori, dar sunt prea mici. suntem construiti sa putem iubi. unii dintre noi inca mai vor sa o faca, altii...
multumesc pentru frumos

undeva exista un drum pe care sunt desenate sageti. ele iti arata sensul. ti-ar putea raspunde si la intrebari daca-ti lipesti aratatorul de cer (de ce ne oprim mereu la marginea zilei?) imagineaza-ti tabloul. o lume fara arginti, fara...,unde exista doar un raspuns si doar o seara in care il poti primi (fiindca am iubit si trupul \"se intorc lumile\" undeva pe drum, imi umplu sufletul cu tine si iar ratacesc). n-am sa te intreb ce intrebare ai pus, dar iti multumesc pentru fiecare seara trecuta prin pagina mea.

un inceput promitator, dar ...pana la finalul poeziei m-am \"desumflat\". Expresiile \"dupa bogatii\", \"sa ma trezesc pe-o roata\" sau \"am iubit si trupul\" sau ultimul vers sunt prea transparente, arata prea mult (din experienta personala?)Stiu ca azi detaliul si experienta imediata, banala, constituie pretexte uzitate insa ele trebuie sa atinga transcendenta limbajului poetic; mai exact, lbj poetic trebuie sa reliefeze printre altele transcendenta omului. Succes pe mai departe!

ma bucur sa gasesc un comentariu care ma mai trezeste. am sa fiu mai atent la exprimari si sper sa te mai gasesc prin pagina mea.