Poezie
8000 Pământuri
1 min lectură·
Mediu
mă strigă cu dor din adâncuri
vulcanul
mă strigă cu glasuri de stâncă
oceanul
și lanțul ce-l port în privire
tot dăltuie-n carne
am șansa să fiu
cer străveziu
și umblet târziu
prin oceane
un zâmbet tăcut
ce-a plâns în trecut
și tot nu a uitat
cum e când
stinge vulcanii
am șansa să cad
departe de gânduri
și pasul să-l port pe pământul
ce se transformă sub geană
în veștedă iarnă
și pot să-l aleg
cu ochii închiși
din opt mii de pământuri.
023.582
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu vasile
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu vasile. “8000 Pământuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-vasile/poezie/142111/8000-pamanturiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVmultumesc. raspund cu intarziere... timpul !
sunt poezii scrise, despre suflet.
cu drag.
s.
sunt poezii scrise, despre suflet.
cu drag.
s.
0
\"mă strigă cu glasuri de stâncă
oceanul\"-oximoron voit?
Frumos contruit poemul asta, iar ideea e originala.